welcome to my blog.

hello & welcome !!

my name is Nicoleta and this is my blog.

why I made this blog?

well… it’s will be kind of second diary.

about what I will write ?

I don’t know exactly, but I will try to be interesting.

you can read the last post to make an idea.

I hope you like it.

if is something you wish I share, leave a comment.

kisses & hugs !

take care.

.♥.

once upon a time…

salut. sunt aici pentru a scrie ultimul post pe anul acesta. another chapter ends. 2011.

azi e ziua mea. 17 ani fericiti. ma sunase o colega sa-mi ureze la multi ani si am ajuns sa vorbim despre anumite lucruri. si nu puteam sa nu ma intreb: de ce suntem atat de tulburati de fantomele trecutului?

de ce? cand aveam atatea persoane in jurul nostru care ne iubesc sincer pentru ceea ce suntem, care ne sunt aproape indiferent de situatie, care nu ne parasesc in urma unei discutii contradictorii si care sunt alaturi de noi indiferent de anturaj. persoane care sunt acolo. tot timpul.

persoane care te suna de ziua ta si-ti ureaza numai bine. sunt recunoscatoare unei entitati invizibile si necunoscute care in sfarsit mi-a deschis ochii.

sunt persoane care cred ca sunt speciala si carora, pana azi, nu le-am dat nicio importanta. sunt persoane cu care nu vorbesc de ceva vreme si totusi nu ma uita.

sunt atat de multe alte exemple. o relatie de prietenie intre doua persoane nu se bazeaza doar pe interesele comune. se bazeaza pe felul fiecaruia de a vedea lumea.

si daca in jurul tau nu vezi decat partea goala a paharului, ei bine… de asta vei avea parte!

teoria EI cu care sunt si eu de acord, e ca, atunci cand esti dragut cu cineva, este imposibil sa nu primesti acelasi tratament. dar aceasta teorie nu trebuie aplicata doar pe o singura persoana.

se apropie anul nou. anul 2012. a new chapter.

imi doresc pentru acest nou an ca tot ce-mi propun sa se realizeze. si sunt sigura ca asa va fi!

x.o.x.o., Nicole.

P.S. : am sa pun poze de la ziua mea. :*

7 dec. 2011, ora 11:39, infoo.

Hello again.

Mă aflu la ora de infoo şi, având în vedere că nu prea am multe de făcut ( înafară de a strica împreună cu Tea diverse documente de aici… de importanţă internaţională, dacă tot veni vorba… ) m-am gândit să vă împărtăşesc şi vouă asta.

Ştiu că nu e prea corect, dar ce să-i faci?

Ei bine… am rămas din nou fără idei şi inspiraţie, aşa că voi fi nevoită să vă las, din nou.

Don’t worry. Revin în ceva vreme. Sper că voia avea mai multă inspiraţie.

V-am pupat! :*

pentru că toţi facem la fel când vine vorba de dragoste… sau cel puţin, o parte din noi.

sunt persoane care pur şi simplu refuză să admită că s-au îndrăgostit. de aceea, m-am gândit să vă arăt care sunt etapele iubirii, plus exemple la fiecare.  (bineînţeles că nu e neapărat ca la toţi să fie la fel)

1°. începutul

ex. : ” eu nu o(îl) iubesc ” , ” mă fascinează, dar nu sunt îndrăgostit(ă) de ea(el) “

2°. instalarea

ex. : ” stau cu ea(el) pentru că mă amuz doar… “

3°. creşterea

ex. : ” nimeni nu m-a mai tulburat atât! “

4°. apoteza

ex. : ” sunt vrăjit(ă) şi-ndrăgostit(ă)! “

Pupici şi-mbrăţişări, Nicole. :*

teenage dream.

Finally there!

Urc scările grăbită, urmată de prietenele mele.

- Nataly, eşti sigură că aici e? mă întreabă Antonia.

- Da.

- La care uşă? întreabă Sandra.

Bună întrebare. Nu ştiam exact care dintre ele era. Numărul 2 sau numărul 6… Am bătut la a treia şi am aşteptat. O doamnă mi-a deschis şi mi-a zâmbit, ca şi cum ar fi ştiut pentru ce mă aflam acolo. Ne-am salutat, iar apoi am spus:

- Fabian e?

- Aa, pe Fabian îl căutai, spune cu un rânjet pe faţă în timp ce merge şi deschide uşa de la apartamentul alăturat. Fabiaaan, te caută cinevaa.

Am aşteptat în tocul uşii, apoi l-am văzut. Era el. Aranjându-şi cămaşa roz şi ţinând un buchet de flori în mână.

- Heeei, am spus eu în timp ce m-a luat în braţe.

L-am îmbrăţişat tare. Doamne, trecuse atâta vreme… Şi apoi, m-a sărutat. Cred că i-am auzit pe cei din jurul nostru aplaudând, dar sincer, nu sunt prea sigură de asta. Eram puţin ocupată.

Am mers înăuntru şi imediat am fost prinsă într-o conversaţie cu prietenele mele şi cele două vecine ale lui Fabian. Am mai luat o bucată din prăjitura ‘French’. Era atât de bună şi avea ceva pudră pe deasupra.

M-am întors şi l-am văzut pe Fabian stând singur pe canapea, privindu-ne. Tot ce vroiam era să merg lângă el…

unofficial.

Filme

1. 10 lucruri nu-mi plac la tine (10 things I hate about you)

2. Mă dau în vânt după cumpărături (Confessions of a shopaholic)

3. Viaţa aşa cum este ea (Life as we know it)

4. Ultimul cântec (The last song)

5. Azi 13 mâine 30 (13 going on 30)

6. Jurnalul lui Bridget Jones (Bridget Jones’s diary)

7. Bridget Jones: La limita raţiunii (Bridget Jones: The edge of reason)

8. Desigur… poate că… (Definetly… maybe…)

9. 17 din nou (17 again)

10. Vrei să te însori cu mine? (The proposal)

11. Dragă John (Dear John)

12. O plimbare de neuitat (A walk to remember)

13. Amurg (Twilight)

14. Lună nouă (New moon)

15. Eclipsa (Eclipse)

16. Strălucirea (The shining)

17. Limitless (Dincolo de limită)

18. Teroare în Paris (Taken)

19. Povestea lui Jack Frost (with Jason Behr)

20. Remember me (with Robert Pattinson)

21. Mai mult decât un prieten (The Switch )

22. Povestea unui câine (Hachiko)

23. În căutarea norocului (Just my luck)

24. Petrecere la bord (Soul plane)

25. Bona de la forţele speciale (The pacifier)

26. Dumnezeu pentru o zi (Bruce Almighty)

27. Laguna albastră (The blue lagoon)

28. Apel nepreluat (One missed call)

29. Misterul gemenilor (The unborn)

30. Reţeaua (The net)

31. Sunt o legendă (I’m a legend)

32. Mesagerii (The messengers)

33. Invazia (The invasion)

34. Târâtă în iad (Drag me to hell)

35. Soţia călătorului în timp (The time traveler’s wife)

36. Intrigi parfumate (The woman) – un film de văzut cu fetele

37. Thirteen

38. Salt (with Angelina Jolie)

39. Exorcizarea lui Emily Rose (The exorcism of Emily Rose)

40. Exorcistul (The exorcist)

41. Slither

42. Domnul şi doamna Smith (Mr. and Mrs. Smith)

43. Titanic

44. Tristan şi Isolda (Tristan & Isold)

45. Romeo şi Julieta (Romeo & Juliet)

46. Incredibilul Hulk (The incredible Hulk)

47. Timber falls

48. Invisible

49. Dessert of blood

50. Compania monştrilor (Monsters, Inc)

51. Jurnalul unei adolescente (Confessions of a teenage drama queen)

52. Tentaţia seducţiei 2 (Cruel intentions 2)

53. On thin ice

54. Friends with Benefits (Prietenie cu folos)

55. The Twilight Saga: Breaking Dawn – Part 1 (Saga Amurg: Zori de Zi – Partea I)

56. Crazy. Stupid. Love.

57. Hostel – Part III

58. Panic Button

Seriale

1. Crime, vampiri şi poveşti de dragoste (Blood Ties)

2. Mesaje de dincolo (Ghost Wisperer)

3. Largo Winch

4. Stagiarii (Scrubs)

5. CSY: NY Criminaliştii

6. Minţi criminale (Criminal minds)

7. Oprah

8. Dr. Oz

9. Frumuseţi miniaturale (Toddlers & Tiaras)

10. Cu 10 ani mai tânără (10 years young)

11. Gossip Girl

12. Sex and the City

13. The Vampire Diaries

14. How I met your mother

Cărţi

1. Gazda – Stephenie Meyer (The host)

2. Amurg - Stephenie Meyer [volumul 1] (Twilight)

3. Lună nouă - Stephenie Meyer [volumul 2] (New moon)

4. Eclipsa - Stephenie Meyer [volumul 3] (Eclipse)

5. Zori de zi - Stephenie Meyer [volumul 4] (Breaking dawn)

6. Mă dau în vânt după cumpărături – Sophie Kinsella [volumul 1] (Colecţia CHIC)

7. Goană după cumpărături la New York - Sophie Kinsella [volumul 2] (Colecţia CHIC)

8. La cumpărături în rochie de mireasă - Sophie Kinsella [volumul 3] (Colecţia CHIC)

9. La cumpărături cu sora mea - Sophie Kinsella [volumul 4] (Colecţia CHIC)

10. La cumpărături cu bebe - Sophie Kinsella [volumul 5] (Colecţia CHIC)

11. Poţi să ţii un secret? – Sophie Kinsella (Colecţia CHIC)

12. Supermenajera – Sophie Kinsella (Colecţia CHIC)

13. Fata fantomă – Sophie Kinsella (Colecţia CHIC)

14. Vreau să fiu V.I.P. – Lauren Weisberger (Colecţia CHIC)

15. Diavolul se îmbracă de la Prada – Lauren Weisberger (Colecţia CHIC)

16. Ex-ii anonimi – Lauren Henderson (Colecţia CHIC)

17. Femeie. Albă. Moartă - Lauren Henderson [volumul 1] (Colecţia CHIC)

18. Prea multe blonde - Lauren Henderson [volumul 2] (Colecţia CHIC)

19. Rochia neagră de latex - Lauren Henderson [volumul 3] (Colecţia CHIC)

20. Margarita cu gheaţă - Lauren Henderson [volumul 4] (Colecţia CHIC)

21. Jurnalul lui Bridget Jones – Helen Fielding (Colecţia CHIC)

22. Pepenaşul – Marian Keyes (Colecţia CHIC)

23. Vacanţa lui Rachel - Marian Keyes (Colecţia CHIC)

24. E cineva acolo? - Marian Keyes (Colecţia CHIC)

25. Jemima J. – Jane Green (Colecţia CHIC)

26. Babyville  - Jane Green (Colecţia CHIC)

27. A doua şansă  - Jane Green (Colecţia CHIC)

28. Casa de pe plajă  - Jane Green (Colecţia CHIC)

29. Amy pleacă în luna de miere – Julia Llewellyn (Colecţia CHIC)

30. Julieta – Anne Fortier (Colecţia CHIC)

31. Secrete din trecut – Cathy Kelly (Colecţia CHIC)

32. Cineva ca tine – Cathy Kelly (Colecţia CHIC)

33. Cu dragostea la control – Katie Fforde (Colecţia CHIC)

34. Femeia invizibilă – Lucy Cavendish (Colecţia CHIC)

35. Divorţul în înalta societate – Plum Sykes (Colecţia CHIC)

36. Divorţul perfect – Francesca Clementis (Colecţia CHIC)

37. Nu ştiu cum reuşeşte – Allison Pearson (Colecţia CHIC)

38. Dădacul – Holly Peterson (Colecţia CHIC)

39. Jurnalul unei dădace – Emma McLaughlin, Nicola Kraus (Colecţia CHIC)

40. Un tip la înălţime – Marisa Mackle (Colecţia CHIC)

41. Gucci, gucci Coo – Sue Margolis (Colecţia CHIC)

42. Cum să scap de Mattew – Jane Fallon (Colecţia CHIC)

43. Pantalonii călători – Ann Brashares (volumele 1-4)

44. Mobilul – Stephen King

45. Misterul regelui – despre scris – Stephen King

46. O plimbare de neuitat – Nicholas Sparks

47. Nopţi în Rodanthe  - Nicholas Sparks

48. Jurnalul unei iubiri  - Nicholas Sparks

49. Nunta  - Nicholas Sparks

50. Miracolul  - Nicholas Sparks

51. Maitreyi – Mircea Eliade

52. Povestea fără sfârşit – Michael Ende (The neverending story)

53. Sunt o legendă – Richard Matheson

54. Cazul Pelican – John Grisham

55. Oamenii de paie – Michael Marshall

56. Cutia cu fantome – Joe Hill

57. Coşmarul – John Saul (horror books)

58. Creatura - John Saul (horror books)

59. Mâna dreaptă a diavolului - John Saul (horror books)

60. Umbră - John Saul (horror books)

61. Se arată furia oarbă - John Saul (horror books)

62. Prezenţa - John Saul (horror books)

63. Vlăstarul minţii - John Saul (horror books)

64. Chinuieşte-i pe copii - John Saul (horror books)

65. Vocile răului - John Saul (horror books)

66. Vampirul Vittorio – Anne Rice

67. Arta persuasiunii – Juliet Erickson

morning again!

Salutări!

deşi titlul dă de înţeles că aş scrie dimineaţa… ei bine, aici trebuie să vă dezamăgesc. e seară şi eu am chef de scris. titlul a venit aşa… în zori.

sunt la ţară. şi e splendid… faţă de oraş. dimineţi matinale, experimente prin bucătărie, partide competitive de Rumi (presupun că aşa se scrie… ). ce-ţi poţi dori mai mult?

“Ce sunt astea? Parcă ar fi scoruşe.”

“De fapt… chiar sunt scoruşe.”

“Da? Tare!”

multe faze demne de menţionat, da care acum nu prea îmi vin în minte. mă simt bine, ceea ce este cel mai important.

am scos cartofi din grădină… cu o unealtă foarte interesantă… pe care am botezat-o “târnăcop” deşi sunt conştientă că nu ăsta e numele ei. în fond, cui îi pasă?

obişnuim să ne uităm şi la TV mult mai mult decât o făceam de obicei, dar asta a ţinut doar primele două zile.

în fiecare dimineaţă eu şi Ade suntem trezite de un zgomot foarte ciudat care sună ca un telefon care vibrează… spre surprinderea noastră, sunt doar zgomotele scoase de vaci – nu întrebaţi de asemănarea dintre zgomot pt. că nu am nicio idee!

sunt cam grăbită, pt. că imediat ce se termină serialul la care se uită gazda noastră, plecăm până în sat.

revin cu povestioare! vă pup,Nicole.

 

aeroportul de pe care vin şi pleacă zâmbetele…

bună din nou. :*

am revenit cu o nouă postare… aşa la sfârşit de lună.

nu e ca şi cum nu aş fi avut timp să mai scriu ceva… doar că numai de asta nu am avut chef. în ultima vreme nu am avut o stare tocmai favorabilă… pentru scris.

şi nici vremea nu m-a prea sponsorizat… ploaie, cer înnorat, frig. tot ce-mi venea să fac era să stau în pat cu o cană de ceai / vin şi cu o carte bună sau cu cineva de vorbă la telefon.

dar, încet am început să ies din starea asta pentru că la un moment dat intervine şi plictiseala… sunt plictisită de aceleaşi lucruri, deci am decis să mai variez.

bun. referitor la ce am de gând să fac… nu sunt în totalitate sigură. aş prefera să mai aştept o vreme ca să mă cuprindă şi pe mine adevărata inspiraţie… care cred că va avea grijă de mine exact în timpul şcolii când voi avea cel mai puţin timp din lume, dar ce pot spune. mai bine atunci decât niciodată.

ultimele două luni au fost şi aşa destul de încărcate, stresante şi, de asemenea, superbe. ele sunt şi sursa ideii mele, ceea ce face ca totul să fie o plăcere. sweet memories.

nu are rost să dezvolt înainte de vreme, pentru că veţi afla în curând. toate la timpul lor.

până una-alta, La mulţi, mulţi ani, mama! Şi tot ce-ţi doreşti. :* – parcă văd că nu mai apuc să intru s-o mai scriu şi pe asta, deci o zic acum.

I’m coming soon with news. kisses. :*

Nicole.

 

 

 

yes, today is all about me.

Am nevoie de mai mult timp pentru mine.

M-am plictisit de aceleaşi lucruri în fiecare zi, repetate la nesfârşit.

Vreau ceva diferit, ceva nou, ceva cu adevărat interesant… aşa ca ieri!

Nu a fost perfect, dar a fost reconfortant.

E atât de bine să ştii că te aflii exact unde trebuie, fără să te prefaci că eşti altcineva, fără să trebuiască să mulţumeşti pe nimeni, fără să fie nevoie să te ridici la aşteptările cuiva, fără să trebuiască să porţi o anumită îmbrăcăminte, sau să stai într-o poziţie anume, să râzi când râde toată lumea şi să taci atunci când restul tace.

E reconfortant să poţi să râzi în voie, să te destinzi, să fi tu, să revii la vremurile când toate celelalte nu contau, în afară de senzaţia de libertate pe care o simţeai.

E atât de aiurea să nu mai fi tu de dragul cuiva, care oricum nu va mai conta pt. tine. Cu siguranţă nu va mai conta.

Return to inocence!

Fii liber! Zâmbeşte mult! Distrează-te! Râzi! Iubeşte! Simte-te bine! 

Restul nu contează!

Pupici, Nicole (gazda voastră care s-a hotărât în sfârşit să-şi ia motto-ul blogului în considerare)

it’s friday, so I’m in love!

Saluuut!

Doamne, ce dor îmi era să scriu ceva pe blog!

Recunosc, nu am venit cu ceva super interesant şi senzaţional, dar pur şi simplu nu mai puteam sta fără să scriu nimic.

De fapt, aproape zilnic scriu e-mail-uri, ceea ce-mi reduce din timpul de a scrie pe blog, dar nu numai.

A venit varaa!

În sfârşit e vacanţă. La fel ca şi vara trecută, încă nu am plănuit nimic, aştept ca totul să vină de la sine.

Ceva incredibil şi senzaţional nu va avea cu siguranţă loc, dar niciodată să nu încetezi să speri ;;).

Până acum ce-am mai făcut?

Sincer, am pierdut vremea. Am ieşit mai mult, cu fetele, cu alţii, prieteni noi şi vechi toţi la un loc.

Chestii dinastea adolescentine.

Starea mea de spirit e în totală schimbare pe zi ce trece şi eu sunt într-o continuă transformare – sper să nu fie una prea radicală.

Am fost la ştrand. E superbă apa atât la lac, cât şi la Iproeb!

Atâta vreme cât este soare…

Azi a plouat urât de tot, după fierbinţeala de ieri. acum văd că iese soarele.

Nu ştiu. Abea aştept să vină ziua de luni. Am dansuri şi facem, sper, zumba.

Am început şi un dans nou. Pentru zilele Bistriţei.

Pe scurt, cam asta e. Nu ştiu ce are facebook-ul. Nu-mi merge. nu se încarcă.

În fine.

Mai revin eu. Pupici. :*

P.S. : Scuze Cristina că ţi-am furat titlul. mi-a plăcut mult şi m-am gândit că asta e cea mai indicată modalitate de a-l păstra, să nu fie uitat. Mi dor de tine:* şi de restul!! vă mai sun eu. :*:*

just us.

.. pentru că e o persoană foarte specială pentru mine şi împreună ne distrăm cel mai bine..

Nicole.

P.S. : La mulţi, mulţi ani, Simmo!! :*:*

la noi, la Liviu (2).

ei bine, m-am întors aşa cum am promis cu muuulte, muuulte impresii de împărtăşit.

ca să o iau de la început, ziua mea a început la ora 06.50

pregătire pentru şcoală, mâncatul, îmbrăcatul… bla, bla până am ajuns la şcoală.

o oră am stat, am aşteptat, am completat cu Cristina integrame şi am mers să-mi dea mama câteva pixuri şi carioci.

de la 09.00 încolo am ieşit în curte şi am făcut câteva sondajo-chestionare ( mai precis 10) la elevii şcolii, am ascultat discursuri, am făcut poze (de care trebuie să fac rost săptămâna viitoare :>), am mâncat şi am stat la soare.

pe la 13.00 a cântat Hara imnul şcolii (:x) şi am aşteptat o vreme până Flavius, solistul trupei a fost în sfârşit eliberat de un prieten de lângă zecile de copii de 10-12 ani care nu-l mai lăsau să respire, cerându-i constant autografe.

atunci au fost eliberate şi baloanelee galbene şi albastre care şi-au luat zborul în văzduh (ce literar.:)) ) şi avionaşul cu panglica pe care scria “CNLR 100″ zbura şi el pe acolo.

din fericire am prins un moment în care am putut face o poză cu Flavius – thanks God.

restul după-amiezii a decurs mai mult sau mai puţin bine, plimbându-mă de sus în jos pe scări în şcoală, cu colegele sau cu alţi invitaţi.

deşi programul a fost infinit de lung (la un moment dat chiar vroiam să merg acasă, având în vedere că lumea se cam evapora, şi asta nu din cauza căldurii) am rezistat şi am continuat să privesc spectacolul sau să prezint şcoala prietenilor pe care nu i-am mai văzut de foarte multă vreme.

până la urmă, chiar ne-am distrat. a început concertul Hara şi atunci a fost cel mai tare moment al zilei. atunci au fost foarte mulţi strânşi să-i asculte. a fost pur şi simplu o dulce epuizare. aşteptatul a dus până la urmă la ceva.

exaltare. ţipete. chiuituri. fericire. a fost ceva de nedescris. toată lumea sărea, gata să ajungă oriunde şi-ar fi propus (la propriu.:)) ).

ce să zic. a fost superb. plus, la sfârşit, jonglerii cu focul. interesant.

chiar nu mă aşteptam ca evenimentul să ia mărimi de aşa proporţii, însă a fost de-a dreptul extraordinar.

presupuneam aseară pe la 22.00 că azi nu voi mai avea deloc voce, însă am avut incredibilul noroc să-mi păstrez corzile vocale întregi.

o să adaug acestei postări şi câteva poze, dar asta atunci când o să intru în posesia lor.

până atunci bye-bye. :*

 

 

 

 

 

Nicole.

la noi, la Liviu.

Saluuut!

am revenit cu o nouă postare (azi) pentru că mâine voi fi întreaga zi ocupată la şcoală cu CENTENARUL de la Colegiul Naţional “Liviu Rebreanu” (trebuia să scriu întreg numele, că să pară mai oficial ;;) ).

da. chiar acum stau şi ascult (din când în când mai şi cânt) imnul şcolii, nou creeat pentru acest eveniment, care e chiar foarte tare.

de fapt, mâine se împlinesc oficial 100 de ani de la deschiderea şcolii, numai că mâine – cum am mai spus – nu voi avea timp să revin aici pentru a spune “La mulţi ani!” , deci o spun acum!

am să revin oricum – nu promit în cât timp pentru că ştiu că nu mă voi putea ţine de cuvânt – ca să scriu câteva impresii de la lunga şi sfânta zi de joi care va fi mâine, unde am să petrec 10 ore, dacă nu mai mult, celebrând cu încă cel puţin 2000 de oameni acest eveniment.

vă pup, şi mai vorbim. pa-pa. :*

Nicole.

P.S. : Aici aveţi imnul. 

LA NOI, LA LIVIU

Text, muzică: Rebrenist Flaviu Buzilă

Formaţia Hara

De-aş fi o frunză, cât mi-aş dori
Să mai ajung la copacul din care am plecat într-o zi.
De-aş fi o floare, ce mult aş vrea
Să fiu iarăşi bobocul din ploaie ce soare visa…

Uuu..

De-aş fi un cântec, cât mi-aş dori
Să mai ajung la chitara ce m-a fermecat într-o zi.
De-aş sta de vorbă cu Dumnezeu
I-aş da tot să-mi mai dea o dată, doar odată, anii de liceu.

Refren:
O, şi ce n-aş da, să pot să dau timpu-napoi,
Şi ce n-aş da, să fiu iar la Liviu cu voi.
Şi ce n-aş da printre real şi uman,
Să visăm, să fim nebuni şi să nu uităm o sută de ani,
Cum e la Liviu..

Poarta cu vise, strada cu tei,
Caut iubirea pe bancă în parc sau la chioşc dacă vrei,
Banca din spate, testul final,
Versuri uitate şi teza la mate şi ultimul bal.

Refren:
Uuu, şi ce n-aş da, să pot să dau timpu-napoi,
Şi ce n-aş da, să fiu iar la Liviu cu voi.
Şi ce n-aş da printre real şi uman,
Să visăm, să fim nebuni şi să nu uităm o sută de ani,
Cum e la Liviu..

la şcoală – secrete din culise.

Saluut!

Weekend din nou.

Loc: camera mea, la PC ;

Timp: sâmbătă, 18:27 ;

Subiect: dezvăluiri ;

Bun, acum că am terminat cu fişa de început, aş putea să mă apuc de scris.

După cum am menţionat şi mai sus, e sâmbătă. soarele îşi coboară ultimele raze prin geamul meu, pe perete, şi pe canapea. Muzica veche răsună în acest mic spaţiu, reamintindu-mi de alte vremuri.

Probabil faptul că mă simt puţin vinovată, mă face să-mi ocup timpul cu orice altceva înafară de a-mi analiza acţiunile din ultimele 24 de ore. nu e ceva foarte grav, nu vă speriaţi. doar… chestii.

În regulă. să nu mai vorbim despre asta, pentru că înafară să vă aburesc, nu prea rezolv nimic. subiectul de azi este: la şcoală – secrete din culise.

Ca să fiu mai explicită, titlul ar fi trebuit să fie la şcoală – secrete din mintea mea. sesizaţi, însă că nu e o formulare prea fericită, aşa că am schimbat cu ceva mai interesant.

Luni.

diversitate. ziua de luni pare să fie puţin mai grea decât celelalte, din cauză că este exact după weekend. dar, de obicei, are un anume farmec pe care celelalte zile nu-l mai au. are un soi de entuziasm presărat printre emoţii şi bucurie. faptul că-mi revăd din nou colegii – colegele de bană – şi că suntem din nou gata să râdem de orice, mă binedispune. oricum, până să ajungem la ora de chimie (care e exact ultima oră) entuziasmul ni se cam diminuează şi abea aşteptăm să ajungem acasă.

Marţi.

mai lungă decât lungă. asta din cauză că marţi avem şi cerc de mate de la 7 care se ţine în clasă la Ade. nu e vorbă că nu-mi place sau ceva de genul ăsta, numai că uneori chiar nu am niciun chef să mă trezesc. aşa că că devine enervant, mai ales că exact după, prima oră este tot mate. unii dintre noi nu-şi fac nici tema, deci nu prea le rămâne timp de copiat. ha-ha-ha. totuşi, ultimele trei ore avem infoo şi deseori, atunci când facem cu dirigu’ e mai mult sau mai puţin oră(e) liberă(e). deci, marţi e de obicei o zi destul de lejeră.

Miercuri.

groază. adevărul este că dacă miercuri nu ar fi îmbinate cele două ore de fizică cu infoo, logică, mate şi bio poate că ar fi o zi mai lejeră. adică zău. două ore de fizică una după alta! e criminal. sau poate nu chiar aşa. mai ales când ne este promis un test şi aşteptăm în prima parte a orei, stresaţi cum să copiem mai bine. descoperim că trece prima oră şi noi tot singuri suntem, urmând să fim mult mai relaxaţi a doua oră, rugându-ne că totul să rămână ca la început. şi, spre uimirea noastră, chiar aşa este.

Joi.

ca la filologie. deşi eu sunt la un profil real, ziua de joi mă face să mă simt ca la un profil uman. română, engleză, istorie, sport, geografie şi germană (plus-minus religie). de fapt, e o zi de obicei plictisitoare. nu-mi amintesc să se fi întâmplat ceva palpitant joi… poate pentru că ziua de joi dă startul weekend-ului… aşa cum îmi place mie să cred.

Vineri.

simplitate. spun asta pentru că vineri este, evident, ziua pe care o înghiţim cum putem mai bine pentru ca la ora 14:00 (unii chiar mai devreme) să plecăm în sfârşit acasă. dacă nu ar începe cu chimie, probabil ziua ar fi şi mai bună. din nou, nu-mi amintesc ca ziua de vineri să aducă cu ea ceva spectaculos, sau ieşit din comun, înafară de note mici la chimie. avem din nou două ore cu dirigu’ de TIC care de obicei sunt relaxante, fiecare ocupându-se cu treburile lui la calculator. în funcţie de săptămână, avem desen sau muzică, dar nici una dintre ele nu reprezintă ceva mai mult decât o oră în care râdem şi ne relaxăm.

Nicole.

în vacanţă cu fiţele!

pregătită în sfârşit de o schimbare, ea a hotărât să trimită falsitatea şi fiţele în vacanţă.

acum, a rămas doar ea, adevărata ea. o fiinţă perfect normală, ca oricine altcinava, cu sentimente, trăiri şi experienţe inedite.

poate că a stat o vreme ascunsă în umbră, simţindu-se intimidată de cei din jur doar pentru că avea impresia că le este oarecum inferioară, a decis să nu se mai ascundă.

nu-i mai pasă de părerea celorlalţi. vrea să iasă în evidenţă. lumea să o ştie pentru cine este. o bună prietenă, care a ajutat mereu pe cei din jur fără să se gândească la beneficiile ulterioare. 

nu e perfectă, dar de cele mai multe ori nici nu se gândeşte la ea. anulează orice, oricând, oriunde, cu oricine, oricum pentru a-şi oferi sprijinul.

nu-i pasă că, în timp ce se uită la filmul ei preferat este întreruptă de cineva. pur şi simplu lasă filmul baltă şi acordă atenţie celui care a întrerupt-o.

nu rămâne niciodată supărată pe cineva. îi trec repede nervii, supărările, frustările. dar nu le uită. ţine minte perfect persoana care-a călcat-o pe coadă. şi are grijă să o facă să regrete.

poate pare rea, dar nu e. pur şi simplu urăşte să vadă cum unii nu respectă regulile. este foarte strictă. şi mereu pune suflet în tot ceea ce face, pentru că aşa este ea.

uneori are nevoie de singurătate. în acele momente preferă de o mie de ori o carte decât compania unei persoane. dar asta se întâmplă atât de rar, aproape deloc. e o fire foarte veselă, excesiv de optimistă, care nu renunţă aproape niciodată.

e ordonată, deşi uneori îşi permite să lase în jurul ei o harababură totală, fără să o deranjeze. la ea, totul depinde de dispoziţie. 

ştie că e o persoană bună şi că doar privind-o în ochi o vezi cum e cu adevărat. problema e că mulţi îi evită privirea. posibil pentru că se simt intimidaţi de ea, sau pur şi simplu sunt invidioşi pe superba culoare cu care a înzestrat-o natura. 

când te vrea, te vrea pe bune. nu se joacă cu sentimentele altora, pentru că ştie că dacă cineva s-ar juca cu sentimentele ei, nu i-ar plăcea deloc. de aceea, nu se hazardează când vrea pe cineva. e foarte pretenţioasă, deşi din exterior pare o fată care s-ar mulţumi cu oricine. greşit.

aspectul exterior nu o lasă rece, însă trebuie să fie ceva mai mult de atât, ca lucrurile să meargă. are nevoie de sprijin, înţelegere, libertate, susţinere, foarte multă încredere, afecţiune, sinceritate şi fidelitate.

poate că nici ea nu este perfectă, dar ce cere nu e imposibilul. şi ştie să aştepte. are o incredibilă capacitate de a aştepta. e răbdătoare. adoră copii, animalele, natura. 

ar face atât de multe, dacă ar avea posibilitatea, resursele şi timpul necesar.

mai tot timpul e ocupată. însă acum e vacanţă. şi va face tot ce va dori. dacă va dori să-şi piardă timpul la Tv, aşa va face ( ca-n vremurile bune din vară ). 

trebuie acceptată cu toate calităţile şi defectele ei. mereu vede jumătatea plină a paharului. râde şi vorbeşte mult. dansează. cântă. desenează. citeşte. scrie. face poze. merge la cumpărături. se entuziazmează repede. se uită la desene animate, filme, emisiuni, seriale. mănâncă ciocolată. aleargă. bârfeşte ( deşi ar vrea să n-o mai facă ). e conştientă de tot ce face.

nu e egoistă, dar poate fi foarte răzbunătoare. uneori e atât de indiferentă, încât ajunge să fie ignorantă. minte doar pentru a nu supăra un prieten. poate nu e cea mai eficientă cale, dar nici verde-n faţă nu poate spune, pentru că atunci când o spune sunt 85% şanse ca persoana respectivă să ţipe / să se înfurie / să  se supere / să plângă, aşa că evită complicaţiile de acest gen.

îi place să le rezolve pe toate, deoarece are întotdeauna dreptate.

accept-o aşa cum e ea şi ai încredere. nu te va dezamăgi.

Nicole.

don’t put my love on a frame!

do you really wanna feel… yeaaah
feel my love
I can’t stop loving you
I can’t stop loving you♥

don’t put my love on a frame!

I remember, what you said
you said is never late
I know you, it’s just a game
you put my love on a frame♥

don’t put my love on a frame!

do you really wanna feel… yeaaah
feel my love
I can’t stop loving you
I can’t stop loving you♥

don’t put my love on a frame!

like an angel of mercy
you come into my life
and rock my world inside
like a fire that burns my desire
light up my soul
you have my control♥

don’t put my love on a frame!

do you really wanna feel… yeaaah
feel my love
I can’t stop loving you
I can’t stop loving you♥

Nicole.

three years BN-Ritm!

în data de 3 aprilie, exact acum trei ani, eu şi Ade am mers pentru prima dată la BN-Ritm. ştiu… nu pare cine-ştie-ce, dar e ceva de care-mi place să-mi amintesc.

îmi aduc aminte de ziua însorită care era atunci, la fel ca şi ziua de azi, de altfel… îmi aduc aminte chiar şi cum eram îmbrăcată… şi ce obosită am fost când am ajuns acasă.

cred că era o zi de joi – exact, tocmai m-am consultat cu calendarul – pentru că următoarea zi aveam la şcoală sport şi aveam o febră musculară că nici nu mă mai puteam mişca.

au urmat spectacolele. la primul spectacol, Doamne, aveam nişte emoţii! incredibil că au trecut trei ani de atunci. trei ani în care ne-am schimbat foarte muuult!

şi apoi tabăra din Bulgaria şi tot ce a urmat după!

pur şi simplu superb. chiar nu am cuvinte.

azi trebuia sărbătorită cumva ziua asta, dar pentru că nimeni nu prea e disponibil, am să mă mulţumesc cu acest post şi cu o ieşire la superbul soare de afară!

anul viitor va fi mai bine! cred. sper.

La mulţi, mulţi ani fericiţi!

bye-bye! :*

private party.

Hello people!

I’m back in force!.

Pe neaşteptate, a început. ce a început?! petrecerea, desigur.

Muzica urlă, acaparând totul, răpind atenţia oricui de la orice altceva înafară de dans.

Ritm puternic. mâini în aer. mişcări senzuale. atmosferă ucigătoare. atitudine.

Libertate. emoţie. entuziasm. energie. pasiune. plăcere.

Într-un cuvânt: DISTRACŢIE !!

So, what would be, if you come to dance with me?

… şi uite că mi-a ieşit şi rima! Pupici.

reţeta perfectă.

ce faci când weekend-ul devine mai plictisitor cu fiecare minut care trece, însă cheful de scris creşte la fel de repede?

bine faci. te aşezi comod, şi începi.

Se pare că avem la activ câteva probleme.

nicio grijă, trebuie să ai încredere că totul va fi bine atâta timp cât rămâi indiferent faţă de situaţie, sperând să treacă cât mai repede ( nu e prea indicat să fugi de ceea ce se întâmplă în jurul tău, dar uneori chiar trebuie să ştii să taci).

dacă nu reuşeşti, specialiştii în situaţie ( subsemnata ) recomandă o lungă şi relaxantă pauză, dacă vreţi voi, o perioadă de deconctare pentru ca bateriile să se încarce mai uşor.

dacă nici aşa nu merge, atunci las-o baltă!

pentru completarea “tratamentului” e nevoie de un shopping de zile mari.

ce te poate încânta mai mult decât vitrinele mari luminate, holurile mari, mirosul nou a hainelor recent achiziţionate ( cum ar fi acea superbă rochiţă crem cu curea neagră, fără umeri – uh! ). cred că nimic nu se compară cu asta!

de asemenea, de reţinut e să nu-ţi laşi baltă prietenii. ei mereu vor fi acolo lângă tine când vei avea nevoie de ei, ajutându-te şi în cele mai jenante situaţii ( o amintesc aici pe Didi :*, căreia i-am promis că această postare va fi pentru ea ).

şi nicio şedinţă foto nu strică .

Pupici, Nicoletaa :*:*:*.

 

 

 

 

poze pentru site-ul html.

Azi am primit o temă la TIC: să fac un site html. Pentru aceasta, am avut nevoie de câteva poze din calculator, care nu-mi permiteau să le văd linkul URL doar dacă erau puse pe internet, aşa că le-am pus aici, ca să pot avea sursă.

P.S.: Când e gata site-ul html, am să pun link-ul şi aici, aşa încât curioşii să aibă cu ce se delecta.

Pupici, Nicoleta :* !!

just five minutes.

Happiness.

During five minutes.

Important e că a ţinut şi atâta !!

Cel mai important e motivul pentru care m-am simţit aşa.

Un telefon scurt şi informativ.

Mai vorbim, paa :*. ( vă pupă dulceee Nicoo :*:*:* ) !!

———————————————

P.S. : postare scrisă la Adee, în timp ce ea îmi spunea să nu mai stau pe net    ( scuze Ade, nu m-am putut abţine. dar ştii că te iubesc :*:*:* ).

still confused.

O zi plină…

Vorbind, îmi dau seama că nu ştiu ce vreau.

Adică da.

Ok. dacă aşa stă treaba, atunci să-i fac jocul.

Ce vrea? nu ştiu…

Pare sincer, dar nu ştiu cine e, deci nu pot avea încredere.

Pun întrebări. din ce în ce mai multe, gândindu-mă că e altcineva.

Stau şi mă gândesc, şi spun că nu cred.

E de acord cu mine. mă minţise… într-un fel. dar asta doar pentru a rămâne anonim.

După dezvăluirea adevărului, tot nu ştiu cine e.

Asta până când totul în cap mi se limpezeşte şi văd ceea ce trebuia să-mi dau seama de mai demult.

Dar încep să râd.

Probabil, e felul meu de a-mi ascunde confuzia care e în continuă creştere.

După 10 minute, tăcere. reflectez asupra a ceea ce tocmai am făcut.

Nu simt nimic cunoscut. în cap îmi vâjâie replici uitate, acum reamintite.

Încerc să-mi dau seama dacă a fost adevărat sau…

Nu am experienţă ca să dau o sentinţă. şi asta nu-mi dă pace.

Vreau să ştiu, dar totuşi mi-e frică. dacă e adevărat, atunci nu voi ştii cum să reacţionez.

Ar fi mai simplu dacă totul ar fi o minciună. MIE mi-ar fi mai simplu.

Şi totuşi, odată şi odată tot va trebui să dau de capăt situaţiei.

Dar nu azi. şi poate nici mâine.

Poate ar trebui s-o las baltă, însă e ceva care nu mă lasă să renunţ aşa uşor.

Cine ştie… să fie conştiinţa?!

preferatele mele. fragmente.

Julieta

de Anne Fortier

- fragmente -

( să fie un fel de preview pentru Valentine’s day )

♥ ” Ea rămase cu gura căscată:

-    Preţul tău?

-    Sau răsplata mea, ori cum vrei s-o numeşti. Nu s-a schimbat.

-    Ticălosule ! îi spuse Giuletta printre dinţi, chinuindu-se să-şi reţină un zâmbet. Vin aici să te eliberez de un jurământ mortal şi totuşi tu eşti hotărât să-mi furi virtutea?

Romeo rânji:

-    În mod sigur, un sărut nu ţi-ar pune-o prea mult la încercare.

Ea îşi îndreptă umerii, parcă apărându-se de farmecul lui.

…

O cuprinse în braţe.

-    Sărută-mă, sau sigur o să mor.

-    Să mai mori o dată? Pentru un om de două ori sortit pieirii, eşti foarte viu!

Din balcon se auzi iarăşi un zgomot, dar de data asta Giuletta rămase pe loc.

-    Răbdare, Lorenzo! Te implor!

-    Poate că otrava mea şi-a pierdut puterea, zise Romeo, întorcându-i capul spre el, fără să-i dea drumul.

-    Chiar trebuie să…

Aşa cum o pasăre se avântă asupra prăzii şi o ridică la ceruri pe sărmana fiinţă legată de pământ, aşa şi Romeo îi fură un sărut de pe buze, înainte ca ele să fugă de la el.

…

În timpul acelei singure îmbăţişări, Romeo deveni conştient de un sentiment de certitudine pe care nu-lrezuse posibil la nimeni. Indiferent care fuseseră odinioară intenţiile sale după ce aflase că fata din sicriu era vie, intenţii obscure chiar şi pentru el, ştia acum că vorbele pe care i le spusese Maestrul Ambrogio fuseseră profetice. Cu Giuletta în braţe, toate celelalte femei – trecute, prezente şi viitoare – încetau pur şi simplu să existe. ( Siena, 1340 d. H. ) “

♥ ” –    Ei, satisfă-mi curiozitatea, zise Alessandro, închizând televizorul şi azvârlind de-o partea telecomanda.

M-am aşezat pe un scaun liber, privind în jur la aparatura de pe pereţi.

-    Ăsta e biroul tău?

-    Mhm.

Îşi trase sus pe umeri bretelele care-i spânzurau şi se aşeză la masă în faţa mea.

-    Aici interogăm oamenii. Mai ales americanii. Pe vremuri, asta era o cameră de tortură.

-    Ţi se potriveşte.

-    Aşa m-am gândit şi eu.

Îsi puse un bocanc pe marginea mesei şi se lăsă pe spate, rezemându-se de perete.

-    OK, te ascult. Trebuie să ai un motiv foarte bun ca să te aflii aici.

-    Nu l-aş numi chiar un motiv, am privit eu în altă parte. Este evident că mă consideri o nenorocită de conspiratoare în ale răului…

-    Am văzut şi mai rău de atât.

-    … şi nici eu nu m-am înscris în fan-clubul tău.

El zâmbi strâmb:

-    Şi totuşi, iată-te aici.

Mi-am încrucişat braţele la piept:

-    Ştiu că tu nu crezi că sunt Giuletta Tolomei, dar ştii ce? Nici nu-mi pasă. Însă, pe scurt, uite cum stă treaba: cineva încearcă să mă omoare.

-    Vrei să spui, altcineva decât tu însăţi?

-    Mă urmăreşte cineva. Genul periculos. În trening. Un adevărat ticălos. Mi-am închipuit că e un prieten al tău.

Alessandro nici nu clipi.

-    Şi ce vrei să fac eu?

-    Nu ştiu… am ridicat eu din umeri. Să mă ajuţi?

El nu-şi putu reţinu un zâmbet:

-    Şi adu-mi aminte: de ce aş face aşa ceva?

-    Hei! am exclamat eu. Sunt o domniţă aflată la ananghie!

-    Şi cine sunt eu, Zorro?

M-am uitat la el cu ochii mijiţi, nevenindu-mi să cred.

…

-    Şi acel cineva sunt eu? întrebă el.

M-am uitat rapid la el, examinându-l:

-    Pari competent. Dar poate mă înşel. M-am gândit că n-ai vrea ca un tip ca ăsta să umble de capul lui, liber, prin Siena ta dragă.

Acum, în sfârşit, Alessandro se aplecă înainte cu o sinceritate prefăcută şi îşi puse coatele pe masă.

-    Prea bine, domnişoară Jacobs, spune-mi de ce crezi că încearcă cineva să te omoare.

-    Păi…

Ochii mi-au fost atraşi de tatuajele de pe antebraţele lui şi refuzară să mă asculte.

-    Ce zici de un tip cu un pistol care mă căuta într-un subsol?

…

Alessandro scoase un mormăit şi-şi trecu ambele mâini prin păr.

-    Ce? am spus. N-a fost o idee bună?

-    Cazzo!

Se ridică, scoase un pistol dintr-un sertar şi îl băgă în tocul de la curea.

-    Vino, să mergem!

-    Stai! Ce se întâmplă? m-am ridicat eu în silă. Doar nu sugerezi să mergem să-l vedem pe vărul meu cu… arma aia?

-    Nu, nu e o sugestie. Haide!

În timp ce zoream de-a lungul coridorului, el aruncă o privire spre picioarele mele:

-    Poţi să alergi în chestiile alea?

-    Uite ce e, i-am spus, chinuindu-mă să ţin pasul, vreau să fie cât se poate de clar un lucru. Eu sunt o pacifistă. Nu cred în arme. OK?

El se opri pur şi simplu în mijlocul coridorului, scoase arma şi mi-o puse în mână înainte să-mi dau seama ce făcea.

-    Simţi asta? E o armă. Există. Şi sunt o grămadă de oameni care nu vor pace, dar care cred în arme, cum e şi amorezul tău în trening. Aşa că scuză-mă că mă ocup de nenorociţii ăştia înainte să zburăm cu toţii în micuţa ta utopie în care copacii se îmbrăcişează. “

♥ ” M-am oprit în mijlocul holului spitalului:

-    Cum m-a făcut?

Alessandro mă privi cu ochi blânzi:

-    A zis aşa: copil bastard. Nu eşti una dintre noi.

-    O! am făcut eu o pauză ca să diger cuvintele. Bănuiesc că nimeni nu crede că sunt cu adevărat Giuletta Tolomei. Poate că merit asta. Poate că ăsta e vreun tip special de iad, rezervat oamenilor ca mine.

-    Eu te cred.

M-am uitat la el, uimită.

-    Zău? Asta e ceva nou. Când s-a întâmplat asta?

El ridică din umeri şi începu să meargă:

-    Când te-am văzut stând acolo în uşa biroului meu.

N-am ştiut cum să răspund acestei amabilităţi subite, aşa că am parcurs restul drumului în tăcere, coborând scările şi ieşind afară pe uşa spitalului în lumina aceea aurie, catifelată, care marchează sfârşitul zilei şi începutul celor mai sălbatice vise.

-    Aşadar, domnişoară Tolomei, mai e şi altceva ce ar trebui să ştiu? zise Alessandro, întorcându-se spre mine cu mâinile în şolduri.

-    Păi…, am făcut eu, mijindu-mi ochii din cauza luminii. Mai e şi un tip pe motocicletă…

-    Santa Maria!

-    Dar el e altfel. El doar… se ţine după mine. Nu ştiu ce vrea…

Alessandro îşi dădu ochii peste cap. “

♥ ” –    Se pare că Luciano s-ar putea să fi fost amestecat şi în moartea părinţilor tăi, chiar înainte ca el să dispară.

-    Să dispară? Credeam că a murit.

Alessandro nici măcar nu se uită la mine:

-    Ai grijă. N-o să te întreb cine ţi-a zis asta. Am dreptate să presupun că nu ai de gând să le spui poliţiştilor mai mult decât ai spus deja?

Îmi aruncă o privire, ca să-i confirm, apoi continuă:

-    În cazul ăsta îţi sugerez să începi să pari traumatizată, ca să putem pleca dracului de aici. Deja mi-au cerut de două ori numărul tău de asigurări sociale.

-    Să nu uităm că tu eşti cel care m-a târât aici! i-am zis printre dinţi.

-    Şi acum te târăsc afară de aici.

Îşi puse un braţ în jurul meu şi îmi mângâie părul ca şi cum aş fi avut nevoie de alinare.

-    Nu mai fi supărată pentru Peppo. O să se facă bine.

Intrând în joc, m-am sprijinit de umărul lui şi am suspinat adânc, înlăcrimată, aproape sincer. Văzând tulburarea emoţională, poliţiştii ne lăsaseră în sfârşit în pace, iar după cinci minute ieşeam împreună din Secţia de Poliţie.

-    Frumos lucrat, zise Alessandro de îndată ce nu mai puteam fi auziţi.

-    Asemenea. Deşi… tu eşti cel care a vrut să mergem acolo, aşa că nu te aştepta la ovaţii.

…

-    Ce înseamnă novia? l-am întrebat.

El începu să meargă:

-    Mi-am închipuit că dacă le zic că eşti iubita mea, vor înceta să mai ceară numărul tău de asigurări sociale. Şi numărul tău de telefon, că veni vorba.

Am râs:

-    Şi nu s-au minunat de ce naiba se întâlneşte Julieta cu un Salimbeni?

Alessandro zâmbi, dar mi-am putut da seama că întrebarea mea l-a deranjat:

-    Mă tem că la Academia de Poliţie de aici nu se predă Shakespeare.

…

-    Acum ar fi momentul potrivit să-ţi mulţumesc?

-    Da, spuse el, uitându-se la ceas.

-    Ce zici de cină? Fac eu cinste.

Propunerea mea îl amuză.

-    Sigur. Asta dacă nu cumva preferi să stai la tine în balcon, să-a aştepţi pe Romeo?

-    Cineva a intrat prin efracţie în balconul meu, ţii minte?

-    Înţeleg. Vrei ca eu să te apăr.

-    N-aş avea nimic de obiectat dacă ai face-o.

-    Aşadar, zise el încruntându-se uşor, vrei protecţia mea, dar nu vrei arma mea.

Am ridicat din umeri:

-    M-aş putea obişnui cu ea.

-    Ai grijă, spune el, fără să zâmbească. Până apare Romeo, s-ar putea să fii deja cu pirostriile pe cap. “

♥ ” –    Se pare că-ţi datorez scuze, zise el, rostind cuvintele nefamiliare foarte rar, dacă nu chiar în silă.

-    Ei, lasă, nu te omorî prea tare.

Mi-am vârât nasul în meniu ca să-mi ascund zâmbetul superior.

Abia când am avut în faţă o sticlă de Prosecco şi o farfurie de antipasti, Alessandro zâmbi, deşi cu un aer de scuze, şi ridică paharul:

-    Sper ca de data asta o să-ţi placă mai mult. Acelaşi vin, altă sticlă.

-    Să ajung la felul întâi ar fi un progres, cu siguranţă, i-am spus, ciocnind paharul cu el. Şi dacă după aceea reuşesc să evit să mai fiu vânată, desculţă, pe străzi, aş zice că seara începe bine.

El se strâmbă:

-    De ce nu te-ai întors atunci înapoi la restaurant?

-    Îmi pare rău, am chicotit eu, însă Bruno, amicul meu ticălos, constituia o companie considerabil mai bună decât tine noaptea trecută. Măcar el a crezut din start că eu sunt Giuletta.

…

-    Cu toate că vărul meu este la spital, muştruluit de doctoriţe, eu mă distrez de minune. Mare păcat că nu putem fi prieteni.

Asta era o veste nouă pentru Alessandro.

-    Nu putem?

-    În mod evident, nu. Ce-ar spune toţi prietenii noştrii? Tu eşti un Salimbeni, eu sunt o Tolomei. Suntem sortiţi să fim duşmani.

Lui îi reveni zâmbetul:

-    Sau iubiţi. “

♥ ” Tot ce credeam că ştiu despre Alessandro mi se roti prin faţa ochilor ca numerele de la roata ruletei şi mi-am dat seama că, în toate conversaţiile purtate cu el, îmi pusesem banii pe culoarea greşită.

Nu era Paris, nu era Salimbeni, nu era nici măcar Nino. Fusese tot timpul Romeo. Nu era tot ce credeam că e.

Însă Romeo era, totuşi, cel care mergea noaptea târziu în atelierul Maestrului Lippi ca să bea un pahar de vin cu artistul şi să contemple portretul Giulettei Tolomei făcut acum şase secole – strămoaşa mea cu care, aparent, semănam. Pentru mine, asta însemna mai mult decât cea mai frumoasă poezie. “

♥ ” –    Giuletta, zise el cu glas scăzut, nu te-am adus aici ca să fac pe Nino. Sau Paris. Te-am adus aici pentru că aici s-a terminat.

Mă atinse pe faţă cu veneraţie, ca un arheolog care descoperă, în sfârşit, un vestigiu preţios după care a săpat toată viaţa.

-    Şi pentru că m-am gândit că ar fi un loc bun ca s-o luăm de la capăt.

Deoarece nu putea să-mi interpreteze expresia, a adăugat cu îngrijorare:

-    Iartă-mă, nu ţi-am spus adevărul înainte. Speram că nu va trebui s-o fac. M-ai tot întrebat despre Romeo şi cum e el cu adevărat. Speram că… mă vei recunoaşte, zâmbi el melancolic. “

♥ ” –    O, îmi pare rău! mă trase Alessandro înapoi şi mă ţinu în braţe cu tandreţe, în timp ce eu scuipam şi tuşeam, orbită de apă şi de rimel. Eşti OK ?

-    Încep să înţeleg ce voia să spună bunicul tău prin ” mâini malefice “.

-    Nu spune asta.

Îmi dădu la o parte câteva şuviţe de păr care mi se lipiseră de faţă ca nişte spaghete ude.

-    Te rog, spune-mi că nu crezi asta.

L-am privit în ochi şi am fost speriată de gravitatea lui bruscă. Mi-am pus o mână pe obrazul lui şi am spus:

-    Păi, eu ştiu un lucru… dacă într-adevăr crezi că eşti blestemat, atunci chiar eşti. “

♥ ” Am rămas amândoi aşa multă vreme, uitându-ne lung unul la altul până când, în cele din urmă, el se îmblânzi, iar eu m-am întins, lipită de el, să-i şoptesc la ureche:

-    Dacă-mi dai drumul acum, s-ar putea să treacă alte şase sute de ani până când mă vei găsi din nou. Vrei să-ţi asumi acest risc? “

♥ ” După câteva momente, mergând cu zgomot prin întuneric pe Ducati Monster şi, când m-am întors să mă uit pentru ultima oară, Alessandro stătea pur şi simplu acolo, rezemat de poartă, ca un om care a pierdut cel mai important avion din viaţa lui din cauza unui calcul greşit, prostesc. “

♥ ” Atunci am recunoscut brusc un chip în mulţime şi m-a cuprins o bucurie ridicolă, ameţitoare. Era Alessandro.

-    Credeam că ai murit! am spus eu repede, întinzându-mă spre mâinile lui, dar surpriza de a-l vedea mă făcu să ezit o clipă mai mult decât ar fi trebuit.

Exact când păşeam înainte, pardoseala de sub mine se înclină, trimiţându-mă într-o alunecare bruscă spre vidul negru, total.

S-a întâmplat atât de repede, că nu am avut ocazia să mă agăţ de ceva sau de cineva. Pur şi simplu m-am răsturnat peste margine şi m-am rostogolit drept în lumea cealaltă. Însă când am căzut, nu demonii au fost cei care m-au prins, ci străvechiul râu care se trezeşte din vise şi pe care puţinor oameni le-a fost dat să-l găsească.

Numele lui e Diana. (notă: Diana era şi numele mamei ei, acum moartă)

Mi s-a spus că m-am înecat.

Mi s-a spus, de îndată ce am căzut peste marginea pardoselii care se fărâmiţa, Alessandro a sărit după mine, fără ca măcat să-şi dea jos vesta anti-glonţ. Habar nu avea ce era acolo jos, în afară de mine, dar nicio forţă din Rai sau din Iad nu l-ar fi putut ţine în loc.

…

Surd la toţi şi la toate, el m-a pus pe pardoseală în mijlocul molozului, mi-a scos apa din plămâni şi a început să mă resurciteze.

Ştiuau cu toţii ceea ce Alessandro nu voia încă să accepte: eram moartă.

În cele din urmă, Alessandro a încetat să mai încerce şi doar m-a ţinut în braţe, ca şi cum ar fi vrut să nu-mi dea drumul niciodată. Îmi mângâie orbrazul şi îmi vorbi, spunându-mi lucruri pe care ar fi trebuit să mi le zică atunci eram încă în viaţă.

…

Atunci când, în cele din urmă, l-am auzit şi am dat ascultătoare din cap, nici nu am tuşit, nici nu am icnit, nici nu am gemut… doar mi-am deschis ochii şi l-am privit. Am zâmbit şi am şoptit:

-    Lui Shakespeare nu i-ar plăcea asta.

Tot ce ţin minte sunt ochii bărbatului care refuzase să mă piardă din nou şi mă smulse cu forţă din ghearele Bardului, astfel încât să ne putem scrie, în sfârşit, propiul final fericit. “

——————————————-

* Ştiu, e foarte lung, dar cred că nu aş fi rezistat fără să salvez undeva ( în cazul de faţă, aici ) aceste fragmente. Deşi Ade cu siguranţă o să spună că e prea lung şi că n-o să reuşească să-l citească în veci, cred totuşi, c-o să-i facă, la un moment dat, plăcere să recitească ce-am transcris. Take care :* !!

gânduri fulger. aiureală…

Marţi,  7 septembrie 8 februarie 2011.

5:30 dimineaţa. Un vis ciudat. eu şi el în faţă la Winmarkt. apoi el dispare. revine altul ( pe care-l ştiu, dar totuşi nu ) plecând la fel cum a venit. singură pe stadă. mă plimb zâmbind prin oraş.

7:15 la cercul de mate. privesc exerciţiile de pe tablă, nereuşind să mă prind ce am de făcut.

9:35 limba română. ce-ar fi dacă Lucy ar apărea şi ea în cadru la un moment dat? cu siguranţă, povestea ar fi mai lungă.

15:45 la dansuri. gânduri multe şi păreri legate de frumoasa vreme de afară…

19:34 acasă. un fir lung de păr pe tastatură. oare de ce nu se ridică să plece? mă enervează.

19:40 pe scaun. regrete pentru timpul pierdut. rememorarea întregii zile. scriind pe wordpress.

19:44 în acelaşi loc şi acum 4 minute. e aproape 8. poate ar fi cazul să deschid şi caietul de mate şi de fizică ( pe care le evitasem cu atâta tact ) !

 

sweet life.

Amorţeală.

Viaţa e uşoară pentru tine.

E vacanţă. vacanţa intersemestrială. tot ce ai de făcut e să te trezeşti dimineaţa ( asta doar dacă ai chef pentru că, fiind vacanţă şi dacă te trezeşti pe la prânz nu e o problemă ) şi să te învârţi prin casă fără un scop anume.

Ce-ţi pasă?

Odată ce şcoala a luat sfârşit ( chiar dacă peste 4 zile începe din nou ) nu ai chef de nimic ce ţine de ea. Nici să nu pomenim despre teme sau învăţat.

Freedom! so… ce-ţi rămâne de făcut?

Păi să analizăm posibilităţile.

1.) Dormit mult.

2.) Plimbări prin oraş ( pretinzând că ai treburi ).

3.) Întâlniri cu prieteni.

4.) Eventual vizionarea a 2 sau mai multe filme…

Nimic de care să-ţi faci griji.

Deşi mereu e ceva de care să te plângi. ceva care să nu-ţi convină. aşa e! nu putem fi cu toţii perfecţi.

Însă am putea admite din când în când că nu totul e un dezastru! ( pentru asta unii ar trebui să coboare cu picioarele pe Pământ :* )

Ei bine, pupici şi mai vorbim >:D<.

în vacanţă, luni.

Hello!

Am revenit. cu o nouă postare. şi ceva veşti bune.

Pentru început, cred că e de bun simţ să vă povestesc cum a fost pentru mine    ” sfânta zi de luni ” ( îl citam pe dirigu’ , nu vă speriaţi. )

Cumpărături.

Telefonul sună. e alarma care mă anunţă că trebuie să mă trezesc. aşa e! deşi e vacanţă, ceasul deşteptător sună necontenit.

Îl opresc şi mă pun la loc în pat. pentru încă câteva minute. după ce mă trezesc, aprind TV-ul şi mă duc în bucătărie să-mi fac ceva de mâncare. muzica de pe Kiss TV se aude în fundal. caut o farfurie pe care să-mi pun feliile de pâine şi apoi merg din nou în cameră.

Timpul trece. o sun pe Ade. nu răspunde. închid şi o sun pe Iuli. răspunde la telefon, dar nu ea, ci Ade. nu i-am recunoscut vocea. era somnoroasă.

După o vreme am mers la ele. mă rooog, a trecut ceva vreme, timp în care Ade şi Iuli au mâncat, am băut un ceai, Iuli a plecat, Ade s-a apucat de făcut curat şi eu de făcut poze, asta până când Andrada ne-a sunat.

Am stabilit ca la 14:00 să ne întâlnim şi să mergem în oraş. zis şi făcut. am râs muult în timp ce fiecare-şi făcea cumpărăturile. am umblat vreo două ore prin frig, dar a meritat.

Ne-am oprit la Casa Cărţii (după cum obişnuim să facem) şi ne-am uitat la noile cărţi apărute, minunându-ne de preţurile lor (exagerat de mari) pe care probabil nu ni le vom permite niciodată (şi asta nu e singura veste rea).

Bineînţeles că, eu, cu privirea mea ageră ” de vultur ” – sarcasm, ironie, sarcasm ; cred că de la mama se trage asta – am găsit o carte. O carte scrisă de un profesor   ( fost profesor ) de-al nostru.

Am răsfoit-o puţin şi cu ochii noştrii critici de 16 ani am catalogat-o ca fiind foarte bună şi interesantă.

Concluzie ?

Mâine merg să mi-o cumpăr. mama e înnebunită de câte lucruri i-am cerut în ultimul timp. nicio problemă! se rezolvă.

Pupici,

Nicoleta, gazda voastră fidelă ( oooh! din nou. câtă modestie, Doamne! )

P.S. : La mulţi, mulţi ani, Voichi !!

inspiraţie de 5 secunde.

Sunt zile în care vrei să scrii, dar nu ştii ce. Cum ar fi azi.

Intrii pe blog, cercetezi în amănunt tot ce scrie în Panoul de control sperând că vei găsi ceva. Un subiect pe care să-l dezvolţi şi apoi să-l publici.

Nimic. Eşti cu moralul la pământ. Dintre toate lucrurile de pe planeta asta tu nu găseşti absolut nimic despre care să scrii.

Intrii pe www.google.ro şi cauţi “despre ce să scriu pe blog” . Rezultatele căutării tale sunt complet nefolositoare. Şi ziceau că pe internet găseşti totul, gândeşti tu supărat/ă.

Dintr-o dată îţi vine ceva în minte. Te ridici de pe scaun. Faci 8 paşi la dreapta. Te opreşti. Ridici privirea şi te concentrezi timp de câteva secunde la ceea ce vezi în faţă.

 

Şi apoi te decizi. Asta este! despre asta voi scrie azi…

timpul – sau ce a mai rămas din el.

” Ceea ce n-a avut loc niciodată, poate avea loc mâine. ” ( proverb arab )

O zi ciudată.

Era o după-amiază superbă. Victor merse cu Ema şi Jakob să se plimbe cu barca pe lac.

Lacul de lângă casa de vacanţă a părinţiilor lui.

Lacul de care-şi amintea vag pentru că nu mai fusese aici de câţiva ani. Şapte ani, mai exact. Acest lucru se datora faptului că tatăl său a pierdut casa şi după îndelungate încercări, a reuşit să o recupereze.

Priveliştea era pur şi simplu încântătare, razele soarelui creând la suprafaţa apei nestemate strălucitoare.

Plimarea – deşi scurtă – a fost o adevărată desfătare pentru prietenii lui Victor. După ce programul agitat de la şcoală a reuşit să-i stoarcă de orice chef, vara a venit în sfârşit. Şi multe zile de acum înainte vor fi destinate relaxării.

Au coborât din barcă  şi Victor i-a condus la subsol, locul în care timpul se scurgea mai repede.

Era adevărat. La subsol, timpul chiar se scurgea mai repede. Nu era foarte diferit de toate celelalte. Un spaţiu îngust, luminat insuficient şi plin de vechituri – amintiri ale familiei, cum obişnuia mama lui Victor să le numească. Ema şi Jakob erau fascinaţi de acest loc. Era ceva ce îi atrăgea. Ceva ce şi Victor simţise încă din prima zi când coborâse aici – atunci când tatăl său l-a rugat să-i aducă nu ştiu ce cutie.

Locul părea să fie fermecat. Ceva ce, dacă nu vedeai nu credeai. Sau dacă nu simţeai.

Cei trei şi-au îndreptat atenţia către un album vechi prins într-un material roşcat, dându-i un aer regesc. Acesta se afla pe o măsuţă din lemn de mahon.

Multe poze ale familiei, probabil bunici, unchi, mătuşi. Nicio poză nu conţinea o notă cu persoanele care erau acolo, astfel neputându-şi da seama cine erau cei din poze.

După un alt minut de studiat pozele, lui Victor i-a sunat telefonul. Îşi pusese alarma să sune pentru a-i aminti că trebuie să se pregătească pentru cina pe care o va lua împreună cu părinţii lui la familia Evans.

” Cum?? E deja ora 17:00. E imposibil. Când am venit aici era 15:53 fix. Şi nu am stat mai mult de 10 minute. Nu se poate ca peisajul să ne fi făcut să pierdem noţiunea timpului. ” gândi el.

-  A trecut o oră, spune Victor privindu-şi prietenii.

-  Cât? Dar suntem de maxim 10 minute aici.

-  Ştiu. În fine… nu ştiu ce s-a întâmplat. Trebuie să plec.

Ieşiră afară, Victor conducându-şi prietenii. Întoarce privirea spre lac. Un amănunt pe care nu l-a sesizat mai devreme apare acum în raza lui vizuală, deşi e dificil de descifrat ce ar putea reprezenta. După o încruntare, Victor distinge forma estompată a unei bărci, mistuindu-se în larg…

turul camerei.

Ordine-n dezordine.

Jaluzele sunt trase. camera e învăluită într-o lumină difuză. sinistră.

Biroul e plin de lucruri inutile. o brăţară roz care nu-şi găseşte locul. două perechi de cercei uitate de vreme. acuarele Colibri peste cele Pelikan. un plic pe care e mâzgălit ceva cu verde. acetona, telefonul, o cutie cu bomboane mentolate, o sticlă şi un şerveţel folosit.

O carte stă singură pe bibliotecă. pare nouă. lângă ea, un ambalaj de la ciocolată stă să cadă pe jos. dar sigur nu va cădea.

Canapeaua în dungi e şi ea încărcată de lucruri. prosoape. o bluză roşie şi o geacă vişinie. pantalonii negrii plus câteva haine împachetate.

Pantofii stau cuminţi pe jos, când o pungă de cadouri roşie îşi face apariţia ieşind de după un colţ. aşteaptă să fie golită. bluza din interiorul ei a cam deranjat-o în ultima vreme.

O pungă de mandarine stă între câteva manuale. ce combinaţie mai proastă ca asta? se ştie că fructele nu s-au înţeles niciodată cu cărţile de şcoală.

La puţină distanţă de ele, e cel care cântă neobosit. despre casetofon e vorba, doar nu credeai că e un cântăreţ, nu??

În final, ajungem exact de unde am pornit. locul în care îţi petreci probabil majoritatea timpului. locul de unde izvorăsc ideile…

Oo da!

Conversaţie pe mess.

Fata: salut : ).

Băiatul: sal cf

BUZZ!!!

Fata: da binee. X ( numele băiatului ), faci ceva pentru mine??

Băiatul: da zi

Fata: http://observatorbn.ro/dance_chestionarmare.php

Fata: dă un vot

Fata: pentru B cult

Fata: e primul

Fata: te rooog .

Băiatul: ce  vot

Băiatul: ?

Fata: intră pe linkul pe care ţi l-am dat

Fata: şi acolo o să vezi că scrie B cult

Fata: no, dai click pe cerculeţ

Băiatul: da nu mai stau pe

Băiatul: mess

Băiatul: ca ma duc la bunica

Fata: nu durează numai 10 secunde.

Băiatul: da

Băiatul: nus  X

Fata: nicio problemă

Fata: tu – oricine ai fi – intră şi votează.

Fata: nu rămâne înregistrat id sau ceva

Fata: doar votează .

Băiatul: sunt Y( numele prietenului lui X ) baiatu cu  ochi albastri

Băiatul: da

Fata: bine. dă-i te rog vot

Fata: e important

Fata: .

Băiatul: fratele lui X de cruce

Fata: mă bucur. ai dat ??

Băiatul: da

Băiatul: cand  vi  la noi

Băiatul: dam  web?

Băiatul: te rog

Fata: nu ştiu când vin la voi.

Fata: nu am web

Băiatul: da

Băiatul: da  ai  prieten ?

…

Băiatul: aha

Băiatul: vrei sa avem o relatie serioasa

Fata: noi doi?

Băiatul: da

Fata: da ?

Fata: nici măcar nu ne cunoaştem

Fata: câţi ani ai?

Băiatul: aha pai atunci ne intalnim maine undeva

Băiatul: 18

Băiatul: da  trebuie  sa  ma  cunosti

Fata: trebuie?

—————————

* Am preferat să nu dezvălui numele celor implicaţi în conversaţie.

jurnalul unei fetiţe – fragmente.

Ade, Iuli, Simo, Adela şi Andrada – persoanele pentru care este scrisă această postare :* .

-  dear diary -

2007

6 iulie. Petrecere în pijamale acasă la Adela, supra-numită << Petrecerea WITCH>> . ne-am făcut cocktail-ul Irmei ( exact cum scria în reţetă ), am mâncat pizza, clătite şi apoi am adormit. pe la 5 dimineaţa.

( am să mai adaug eu una dintre replicile celebre grupului nostru, replică de care eu şi fetele râdem ori de câte ori ne amintim : ” Eu nu mai înţeleg nimic! ” – dezastru. [:))] )

13 iulie. Trupa de şoc.

” Era odată un cartier / Care era cât un echer / Plin de tufe şi boscheţi / De fetiţe şi băieţi. ( prima strofă )

…

Povestea s-a terminat / Pe toţi i-am prezentat / Acum vă zicem <<Pa>> / Plecaţi, pe legea mea! ( a 10-a strofă ) “

( strofele intermediare nu le mai scriu fiindcă nu e necesar [:))]. )

15 iulie. Vizitator neaşteptat.

” Păi… e cam aşa… în ultimele zile am tot lenevit până în momentul în care am ajuns acasă de la Zilele Bistriţei. Am ieşit afară cu Simo şi am jucat cărţi în faţa blocului cu un băiat numit Alex.

…

aşa ceva, da tipu-i de treabă… şi chiar drăguţ ( vai de mine! cum am putut să scriu astaa! [:))] ) “

22 iulie. Evenimente neaşteptate.

” Păi… totul a ieşit fff ciudat! Bine. am să încep cu începutul… era vineri, 20 iulie când Andrada m-a chemat afară şi a venit şi Adela cu verişoara ei… mă rog… ne-am plimbat, ne-am luat o îngheţată şi apoi am mers la mine în faţă… apoi a apărut Ingrid, Antonia şi… şi… un băiat… Cristi… avea cam 10 ani ( trecea pe clasa a IV-a ). A venit Ade care s-a dus la Simo şi m-a chemat şi pe mine ca să-mi zică faptul că vom merge sâmbătă ( adică ziua următoare ) la ştrand. Am mers la ştrand după care am dormit la Simo eu, Ade şi Iuli. “

( întâmplarea e mai lungă, însă nu sunt lucruri esenţiale )

2006

24 mai. Spectacol de vară.

” La vară organizăm un spectacol pentru copii. Fiecare dintre noi va avea un rol, nu neapărat principal. Eu voi fi Lăcusta, Andrada Fluture, Adelina Sirena, Simona mim şi Adela Clown. Vom face trei dansuri . Avem şi o scenetă << Am luat un I >>.  ”

26 mai.  Patric e furios.

” Eram cu fetele afară şi vine Bianca. Rămâne cu noi afară. Vine Patric, iar noi fugim la Simo. Doar Adela şi Bianca rămân afară. Coborâm de la Simo şi Adela s-a gândit să mergem să vedem ce fac băieţii… Bianca, <<curajoasă>> urlă ‘ Muie, Patric! ‘ . Noi fugim de mama focului. S-a mai repetat asta de încă 2 ori şi Patric, furios, a alergat după noi până la mine în scară. De acolo, noi am intrat la mine acasă şi el s-a ascuns. Andrada a bătut la uşă. Patric iese din ascunzătoare şi se uită la ea ciudat, aşteptând probabil să deschid uşa.

-   Ce te uiţi? întreabă Andrada. Mă duc să-i cer temele.

Patric zice:

-   Bine.

Deschid uşa şi o văd pe Andrada. Îl văd şi pe Patric care zice:

-   Vă sparg!

Îi închid uşa-n nas la Andrada din cauza a ceea ce a zis Patric. Îmi amintesc că ea e încă afară şi deschid din nou uşa, trăgând-o înăuntru. Aşteptăm câteva secunde, după care decid să ies afară şi să vorbesc cu Patric. Îi explic ce s-a întâmplat de fapt. El înţelege şi pleacă.

Noi ieşim afară, bucuroase că am scăpat cu bine. Acum, Patric e furios pe Bianca!”

( asta-i cea mai tare !! )

18 august. O zi super tare!

Azi, am mers cu fetele la Andrei în faţă ca să-i întrebăm pe Florin, Andrei şi Ovidiu dacă nu vor să fugă după noi. Răspunsul? Era afirmativ.

Au fugit şi m-au prins pe mine, Cosmina şi Adela. Nu ne-am mai jucat pentru că i-au băgat şi pe Cristi3 şi Alex.

Când au venit să-i numărăm ca să ne împărţim, ghiciţi CINE vine cu ei? Era chiar EL care dimineaţă a venit la Adela şi i-a dat punga de stix-uri. Ne-am ales şi am schimbat rolurile. Noi fetele trebuia să-i prindem pe băieţi.

Am fugit după EL şi nu l-am prins, însă mi-a aruncat un zâmbet superb ! ♥ “

plictis…

Ningee!

la TV nu e nimic interesant.

ies afară doar pentru a merge la xeroxul din Decebal.

e frig. sau poate doar mi se pare.

mai mult decât zăpadă, pe jos e fleşcăială.

multă lume se grăbeşte. unde? nu ştiu. nici nu cred că vreau să aflu.

tot ce fac, fac într-un ritm mai lent. nu mă grăbesc deloc. e vineri.

19:19. ” mă iubeşte! ” gândesc eu.

aceeaşi muzică cântă de 15 minute. şi m-am plictisit.

nu prea am idei. nici inspiraţie. nici chef.

O stare de plictiseală cuprinde oraşul.

lecţie despre perfecţiune.

Ingrediente şi modul de preparare:

Se ia o bucată de piatră
se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer,
se răzuieşte cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
şi brusc se fărâmă un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

Dragii mei,

Dacă vreţi să căutaţi perfecţiunea, încercaţi. nu o veţi găsi niciodată pentru că perfecţiunea nu există. ea este o iluzie a vieţii. deşi cu toţii căutăm,  sau visăm la perechea ideală, dragostea perfectă sau orice altceva, ea nu va apărea. e ca şi cum ţi-ai dori nemurirea.

Caută doar lucrurile simple [ " în lucruri simple mă regăsesc " ], iar cel mai simplu lucru de fapt, este CLIPA, pentru că atunci când vei ajunge să întelegi că este infinită (deşi este mai mică decât o secundă), atunci vei trăi cu adevarat!

” Nu te mai gândi la mâine, că pierzi ziua de azi! “

Pupici, Nicoleta.

P.S.:La mulţi, mulţi ani, Ionci !! >:D<

gala.

Lumini. emoţii. multă lume.

Sala e plină. scena e goală. momentan. şuşoteli. foşnituri. zgomot.

Se sting becurile. spectacolul începe. muzică de fundal. o atmosferă plăcută.

Dansul ( dansurile ) începe ( încep ). privesc. îmi place.

După o vreme. scot telefonul din buzunar. am multe apeluri nepreluate. nu-mi pasă. mă uit la ceas. timpul s-a scurs repede. insesizabil. privesc în continuare la scenă.

Lumina se stinge de tot. e întuneric. aşteptăm. spectacolul nu s-a terminat. e mai lung şi din ce în ce mai divers. mă cuprinde un sentiment nou. fascinaţie.

ordinary day.

Ceasul sună. e doar 6:35. mai am timp până la 7 fără 10… sau până la fix. să fie totuşi şi 5 minuteee.

Mă trezesc. nu am chef să mă pregătesc de şcoală. e o nebunie! e o oră imposibilă! sunt revoltată, dar pregătirile sunt în desfăşurare.

Mănânc ce-mi pregătise mama, starea de spirit îmbunătăţindu-mi-se considerabil. până ce realizez că sunt în întârziere (ca de obicei). teoretic. practic, sunt gata exact la timp.

Ajung în şcoală.  mulţi elevi se înghesuie să intre prin spaţiul strâmt care se presupune că e intrarea. pe coridoare profesori şi elevi circulă, fiecare văzându-şi de treaba lui. câţiva stau în uşa clasei lor, privind şi comentând despre alţii. aceleaşi feţe în fiecare dimineaţă. deja devine plictisitor.

În clasă e linişte. sau cel puţin la început. prima oră test. nu e greu. citesc textul ” Ora de istorie “. istorie. îmi amintesc că peste o oră şi jumătate dau test şi la istorie. nu vreau test la istorie. nu am învăţat prea mult. de fapt, nimic consistent.

Ora de engleză. ne rugăm de profă să ne lase să învăţăm la istorie. oferta ne e ignorată… ca întotdeauna. citim. scriem. pierdem timpul. ora trece.

Pauza-teroare. câţiva fug. ar trebui să fugă mai mulţi. poate aşa, scăpăm de test. nicio şansă. testul e groaznic. nu se poate copia. nu ştiu NIMIC. şi nici nu mă stresez. se mai întâmplă.

Ora de sport e la fel. nimeni nu face sport. aproape nimeni. mai mult, stăm pe bancă şi povestim. e ok şi aşa.

Geografia e cea mai liberă oră. primim testele. al meu are 10. nu mă aşteptam. speram la 9… unii sunt supăraţi, dar totul se rezolvă. primim puncte bonus ( yeeee! ).

Pregătire la română. 10 minute aşteptăm pe coridor. nu ne deranjează. intrăm în clasă.  suntem reţinute la poveşti de  ” musafirul neaşteptat “. ora se termină repede.

Afară plouă. merg grăbită spre casă. urăsc ploaia.

welcome 2o11 !♥!

Happy new year everyone !!

După cum am prezis, nu am mai avut nicio secundă liberă pentru wordpress. Şi asta nu este vestea cea bună [:))].

În Ajun de Crăciun am mers cu colegii ( actualii colegi ) la colindaaat [:x]. Ajunsesem pe la ora 8 dimineaţa la o colegă unde am hotărât toţi că e timpul să mergem acasă, deşi mai aveam case la care să mergem. Ne-am întâlnit din nou după ce am dormit puţin şi am colindat restul caselor. Cred că pe la 6 dimineaţa am ajuns de data asta acasă . În a doua zi de Crăciun am mai mers şi cu nişte prietene la colindat, astfel încât am avut un program de dormit ziua şi stat trează noaptea . Nu asta e ceea ce contează atâta timp cât ne-am distrat. Şi chiar ne-am distrat !!

Următoarele 3 zile au trecut pe nesimţite – nici nu-mi mai amintesc prea multe din ele; probabil am dormit în majoritatea timpului – urmând ziua mea ( my super sweet sixteen ). În 31 am plecat cu fetele la o prietenă acasă să ne pregătim de revelion. Acea zi a fost cea mai ciudată probabil din tot anul 2010 [:))]. A început cu susul în jos şi s-a încheiat exact invers. Aşa cum trebuia de fapt să fie de la început ( SHIT HAPPENES ). Ideea e că am avut un Revelion de neuitat şi nu îmi pare rău nicio clipă din tot ce am făcut ( şi am făcut multe – Ade încă mai râde de mine de faza cu “sosia” [:))] ) !!

Ei bine, în tot acest timp nu am apucat să fac o poză, lucru care mă scoate din sărite, dar nu am ce face. Amintirile rămân cu sau fără poze.

Paaa :*!!

.♥ finally the Christmas is here ♥.

I don’t want a lot for Christmas
There’s just one thing I need
I don’t care about the presents
Underneath the Christmas tree
I just want you for my own
More than you could ever know
Make my wish come true
All I want for Christmas is…
You.

I don’t want a lot for Christmas
There’s just one thing I need
I don’t care about the presents
Underneath the Christmas tree
I don’t need to hang my stocking
There upon the fireplace
Santa Claus won’t make me happy
With a toy on Christmas day
I just want you for my own
More than you could ever know
Make my wish come true
All I want for Christmas is you
You baby.

I won’t ask for much this Christmas
I don’t even wish for snow
I’m just gonna keep on waiting
Underneath the mistletoe
I won’t make a list and send it
To the North Pole for Saint Nick
I won’t even stay awake to
Hear those magic reindeers click
‘Cause I just want you here tonight
Holding on to me so tight
What more can I do
Baby all I want for Christmas is you
Ooh baby
All the lights are shining
So brightly everywhere
And the sound of children’s
Laughter fills the air
And everyone is singing
I hear those sleigh bells ringing
Santa won’t you bring me the one I really need
Won’t you please bring my baby to me…

Oh I don’t want a lot for Christmas
This is all I’m asking for
I just want to see my baby
Standing right outside my door
Oh I just want you for my own
More than you could ever know
Make my wish come true
Baby all I want for Christmas is…
You.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bună! Am trecut pe aici pentru că presimt că nu voi mai avea timp de wordpress în perioada acestor sărbători. Sărbătorile de iarnă sunt perioada mea preferată din an ( pentru că e Moş Nicolae, Crăciunul, ziua mea, Revelionul – multe, multe ocazii de a sărbători şi de a dărui/primi cadouri ). Vă urez un Crăciun cât se poate de frumos şi sper să ne mai auzim până la anul nou [:))]. Paaa :-H.

sărutul.

♥ Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?? ♥

the Shining..

Saluut.

Azi vreau să vorbim despre un film pe care l-am văzut recent şi anume                 The Shining.

Unii dintre voi probabil aţi mai auzit de el, e puţin mai vechi ( 1980 ), însă vechimea lui nu are nimic de a face cu filmul în sine. The Shining s-a plasat pe locul întai într-un nou top al celor mai terifiante filme din istoria cinematografiei. Filmul este inspirat din cartea lui Stephen KING cu acelaşi nume şi este o ecranizare excepţională a maestrului Stanley Kubrick.

Jack Nicholson într-un rol magistral cu nişte expresii ale feţei atât de convingătoare, de pus în ramă. În film, el este un scriitor care, deoarece nu are un loc de muncă stabil pentru a-şi întreţine soţia şi băieţelul, se angajează ca îngrijitor la Overlook Hotel , aflat undeva departe în munţii Stâncoşi, o zonă izolată. Hotelul îşi închide activitatea pe durata a 5 luni friguroase, perioadă în care acesta va fi căminul lui Jack şi familiei lui.

Băiatul lui, Danny este înzestrat cu nişte puteri astfel că poate vedea ce se va întâmpla în viitor şi chiar unele lucruri care s-au întâmplat în trecut. El refuză cu desăvârşire să se mute la hotel, pentru că ştie că ceva necurat a avut loc acolo.

Jack a fost avertizat încă de la început de ceea ce s-a întâmplat în acest hotel cu mult timp în urmă. Se spune că în acest hotel a fost angajat un bărbat ca îngrijitor. La fel ca şi Jack şi-a adus aici familia pentru o perioadă de timp. Probabil din cauză că locul este unul izolat, el şi-a pierdut minţile omorându-şi soţia şi pe cele două fete cu topurul, apoi s-a sinucis. Jack a trecut uşor cu vederea această poveste ştiind că lui nu i se poate întâmpla aşa ceva, însă odată cu mutarea în hotel, viziunile lui Danny au început să fie din ce în ce mai multe şi mai terifiante.

Una dintre scenele pe care probabil nu le voi uita este următoarea. Ei bine, Jack a început să-şi piardă minţile şi Wendy, soţia lui l-a închis într-unul dintre locurile în care se ţinea mâncarea. Fiind foarte speriată, a mers să doarmă pentru a-şi calma puţin nervii. La un moment dat, Danny vine în camera ei şi ia în mână cuţitul de pe noptieră. Exact lângă pat, era uşa care ducea spre baie. Între uşă şi pat, faţă în faţă cu ele, se afla o oglindă destul de mare. Danny ia rujul roşu al mamei sale şi scrie pe uşa de la baie ” REDRUM ” , după care Wendy se trezeşte speriată văzând cuţitul în mâna fiului său. Îl i-a în braţe şi când priveşte în oglindă, vede că pe uşa de la baie scrie ” MURDER ” ( = crimă ).

La început nici eu nu mi-am dat seama ce semnidicaţie are redrum. Credeam că e ceva scris de cele două fete în trecut… semnificând camera roşie, camera cu sânge ( red room ). Însă nu am fost departe de adevăr, dar am împietrit asemeni personajului când am văzut adevărata semnificaţie.

Într-un final, Jack scapă din camera unde a fost închis şi încearcă să-şi omoare soţia şi copilul. Fuge afară după Danny, acesta intrând în labirint. Din cauză că afară ninsese proaspăt, paşii copilului în zăpadă se puteau vedea, astfel că lui Jack nu i-a fost foarte greu să-l urmărească. Dar Danny a reuşit să-l păcălească, în ciuda vârstei fragede pe care o avea, scăpând de Jack şi fugind la mama lui.

Acest film este o reală capodoperă şi îl recomand tuturor celor care vor să vadă un film bun. Cred că în materie de filme horror nu va mai exista niciunul ca acesta. Până acum, niciun film horror nu m-a speriat aşa ( poate că m-a speriat puţin Exorcizarea lui Emily Rose , însă pe primul loc tot acest film rămâne ).

preview.

. . .

Am ajuns în cartierul micuţ şi am parcat maşina undeva unde să nu iasă prea tare în evidenţă. Fără a scoate o vorbă, am ieşit din maşină şi ne-am depărtat, prudenţi, de ea.

Shane era în faţa mea, iar eu îl urmăream în de-aproape. După o vreme, m-am simţit mai în largul meu.

Când eram la un pas să ne dăm bătuţi, am auzit nişte zgomote venind de după o pubelă.

-          Rămâi în spatele meu, spune Shane, scoţându-şi pistolul şi păşind precaut, dar totuşi sigur, înainte.

L-am urmat. Un bărbat înarmat a fugit, iar altul a rămas în urmă, încercând să fugă.

M-am luat după bărbatul înarmat, în timp ce Shane îl prindea pe celălalt. Alerga repede, privind constant în spate. Desigur că, a văzut că-l urmăresc şi a încercat o diversiune.

S-a ascuns după o clădire, iar când am ajuns şi eu acolo, el dispăruse.

  -    La naiba! am spus cu voce tare gâfâind de la alergat.

M-am întors la locul unde-l lăsasem pe Shane, când l-am văzut pe bărbatul înarmat.

M-am ascuns ca să nu mă vadă, şi l-am urmărit din nou. Era într-o condiţie fizică foarte bună, din câte-mi puteam da seama, deşi părea să fie trecut de 35 de ani.

Înainta tot mai aproape de locul unde vroiam şi eu să ajung, iar eu eram tot mai aproape de el. Nu am realizat ce vrea să facă, până când nu l-am văzut pe Shane stând cu spatele şi uitându-se după cineva – probabil după mine – şi arma bărbatului pe care-l urmăream care-l ţintea pe Shane.

Vroia să scape de Shane! Am fugit spre el cu inima bătându-mi tare. Pentru prima dată, după o lungă perioadă de timp, îmi era frică. Îmi era frică ca acest necunoscut să-i facă ceva lui Shane. Dumnezeule, cred c-o iau razna!

Shane s-a întors cu faţa la noi exact când m-am aruncat asupra bărbatului şi şi-a pregătit pistolul. Distanţa dintre noi şi Shane era mică, aşa că atunci când pistolul  s-a descărcat, am închis ochii din reflex.

Eu mă simţeam bine, ceea ce însemna că nu fusesem eu rănită. M-am uitat la omul pe care-l ţintuiam la pământ, dar nu am identificat nicio urmă de sânge. Asta însemna că…

Mi-am ridicat privirea spre Shane, care stătea ghemuit, ţinându-şi braţul şi privindu-mă. Grimasa de durere care a apărut pe faţa lui, a declanşat spontan ceva în mine.

L-am ridicat în picioare pe bărbatul care tocmai îl rănise pe unul din colegii mei, şi l-am făcut să regrete că pistolul se descărcase, aplicându-i, ceea ce numesc eu, un pumn zdravăn.

Bărbatul s-a prăbuşit la loc. După câteva momente a venit un ofiţer şi i l-am predat legat.

Am mers spre Shane şi mi-am pus mâna peste mâna lui, care ţinea ascunsă rana.

-          Lasă-mă să văd, i-am spus blând, îndepărtându-i cu grijă mâna de pe braţul său.

Ce vedeam nu-mi plăcea deloc. Glonţul nu intrase în braţ, dar îl zgâriase suficient ca să provoace o sângerare destul de abundentă.  M-am strâmbat şi am aranjat puţin materialul hainei ca să opresc sângerarea.

-          Trebuie să mergem la spital.

-          Nu trebuie, spune zâmbind. E doar o zgârietură.

Era clar că-l durea destul de tare, asta după expresia feţei.

-          Shane, dacă-ar fi numai o zgârietură, atunci nu ai sângera aşa.

-          Dar nu e nevoie de spital, spune el ferm.

-     Bine. Atunci mergem la mine să-ţi curăţ rana şi să ţi-o bandajez măcar, dacă nu accepţi îngrijirea unui specialist, am spus eu la fel de ferm.

A râs şi a acceptat. Ciudat, dar mi se părea că este chiar drăguţ. I-am extras cu grijă cheile din buzunar şi am mers la maşină.

În nici cinci minute, eram acasă la mine. L-am condus în bucătărie şi el a luat un loc pe scaun.

-          Încearcă să-ţi dai hainele jos până revin eu cu tot ce trebuie, am spus în timp ce el deja începuse să se dezbrace.

Am urcat repede la etaj, căutând în baie apa oxigenată, pansamentul şi încă câteva lucruri de care aveam nevoie. Când am coborât, Shane era deja dezbrăcat de la brâu în sus, înafară de mâneca care încerca s-o scoată de pe braţul rănit. Mi s-a strâns ceva în mine când i-am văzut figura în lumina din bucătărie.

-          Te ajut eu, i-am spus punând lucrurile cu care venisem din baie pe masă, şi scoţând o foarfecă dintr-un sertar. Va trebui să-ţi tai mâneca, altfel nu prea ai cum s-o dai jos de pe tine.

-          Bine, a aprobat el, aşezându-se la loc pe scaun.

M-am apropiat şi i-am tăiat mâneca cămăşii, apoi am îndepărtat-o cu mare grijă.

Rana nu era foarte adâncă, dar trebuia curăţată bine. M-am apucat de treabă, avertizându-l când avea să doară. Vedeam că strânge din dinţi sau închide ochii, semn că-l durea.

-          Acum o să doară puţin, i-am spus eu.

-          Nu doare atât de tare. Te descurci perfect. Data viitoare când păţesc ceva similar, am să ştiu la cine să apelez, spune privindu-mă cu zâmbetul pe buze, deşi ştiam că-l durea.

Am lăsat câteva secunde mai mult apa oxigenată pe rană, ca să-i testez sinceritatea.

-          Cred că mă poţi bandaja, spune ridicându-se de pe scaun şi sprijinindu-se de un dulăpior.

Am zâmbit şi mi-am pregătit pansamentul. M-am întors şi-am realizat că mă privea atent. Mi-am lăsat privirea în jos şi am tăiat fâşiile de bandaj, dar era atât de aproape încât îi simţeam respiraţia.

-          Îmi pare rău, a spus el dintr-o dată.

-          Pentru? l-am întrebat calmă, în timp ce-l bandajam.

-          Pentru ce ţi-am spus săptămâna trecută, a zis el puţin jenat.

M-am oprit un moment, apoi am continuat.

  -    Nicio problemă, am zis zâmbind, rămânând cu privirea la braţul lui. A fost vina mea. Eu am început.

  -    Dar eu am continuat. Şi, în plus, am minţit.

De data asta m-am uitat la el, curioasă.

  -    Nu eşti… ăăă…. îngâmfată… şi… plină de sine. De fapt, chiar cred că ai simţul umorului, a spus el rar în timp ce zâmbea larg.

Am râs şi am continuat să mă ocup de braţul lui, încercând să evit satisfacţia pe care o simţeam.

Înainte să termin să-l bandajez, mi-a dat după ureche o şuviţă de păr, iar mâna lui a rămas pe obrazul meu. M-am oprit din nou şi mi-am ridicat privirea. Faţa lui era o combinaţie între seninătate şi seriozitate.

Un moment lung, doar mi-a studiat faţa, schiţând un zâmbet. Ochii mei îi urmăreau pe ai lui, încercând să afle la ce se uitau, până când s-au întâlnit şi s-au fixat unii în alţii.

-          Vroiam să-ţi spun că mi-a plăcut cum l-ai aranjat pe tipul care mi-a lăsat cadoul ăsta, spune el, zâmbind ştrengăresc.

-          Mulţumesc, am spus eu zâmbind, de asemenea.

Pe lângă aceasta, lui Shane îi plăceau ochii verzi ai lui Rose. Are ochi de felină,  s-a gândit el. Se mişcă ca o felină. Acum o privea cum îi răsare un zâmbet pe buze, în timp ce-i mulţumea.

Tot ce-şi dorea în acel moment era să o sărute. Dar nu putea. Nici măcar nu se cunoşteau bine. Cea mai lungă discuţie a lor a fost de fapt o ceartă. Nu ştia dacă are prieten, sau ar putea interpreta sărutul greşit şi probabil s-ar certa din nou.

Şi oricum, nu vroia să facă asta. Nu putea.

Era pe jumătate gol, în bucătăria ei. Un sărut în astfel de circumstanţe, sugerează multe lucruri.

Shane doar a privit-o şi i-a descoperit în ochi o sclipire de dezamăgire, atunci când şi-a îndepărtat mâna de pe obrazul ei. Poate că, fără să-şi dea seama, şi Rose vroia să-l sărute pe Shane la fel de mult cu o dorea şi el.

Shane şi-a lăsat privirea în jos, punând capăt tentaţiei, iar Rose i-a legat ultimul pansament.

-          Eşti gata, spune ea depărtându-se de el şi zâmbind aşa cum zâmbeşti unui străin când vrei să fi politicos.

-          Mulţumesc, spune Shane luându-şi cămaşa, sau ce a mai rămas din ea, şi a îmbrăcând-o.

-          Vrei ceva de băut, întreabă ea cu o urmă de speranţă, dar Shane era hotărât să nu se angajeze în nimic, atâta timp cât încă era legat de altcineva.

Era vorba doar de un pahar, nu neapărat de ceva mai mult, dar nu vroia să rişte. Nu vroia să-i facă iluzii lui Rose şi apoi să i le distrugă. Categoric nu.

-          Sunt obosit şi aş prefera să merg acasă să mă odihnesc, spune el schiţând un zâmbet. Poate altă dată.

-          Oh, bine. Păi, să te faci bine, spune conducându-l afară din bucătărie.

-          Am să mă fac, zice el. Datorită ţie, o să fiu în perfectă stare. Ne vedem la birou, adaugă în timp ce iese, iar ea aprobă din cap şi închide uşa.

Încă-l mai durea puţin mâna, dar putea conduce. Dacă ar fi să facă un accident, nu mâna ar fi de vină. Nu şi-o putea scoate din cap pe Rose. Se simţea şi vinovat şi foarte euforic gândindu-se la ea.

Cel puţin acum erau prieteni.

Se concentră aspupra condusului, dar nu vroia să ajungă acasă. Aşa că parcă maşina şi începu să se plimbe prin Central Park.

. . .

… fără titlu.

Hello [>:D<] !!

Ce faaaceţi ??

Eu mă plictisesc şi mi-am zis că nu ar fi  rău să scriu în 5 minute o nouă postare.  Mi-era dor să scriu ceva [:))] pe blog.

Noutăţi? Nu prea sunt.

Mâine dau teză la mate [:-ss]. Prima oră.  Deja mi se face frică [:))]. Trecee. sper ).

În 17 decembrie 2o1o, la Casa de  Cultură, Bistriţa va avea loc un spectacol  de Crăciun [:x] susţinul de Şcoala de  dans BN-Ritm [:x] ( spectacol în care voi  dansaa şi eu ). Vă aşteeept [>:D<] !!

Păi cam atât pentru azi [:*]. Mai povestim. Bye !

P.S. : Aaa. Era să uit [:))]. La mulţi ani celor care au numele Nicoleta şi Nicolae !! ( printre care mă încadrez şi eu. pupici :* )

Balul BOBOCILOR 2o1o – C.N.L.R.

În sfârşit apuc şi eu să pun câteva poze de la bal ca să vă faceţi o idee ce-a fost atunci [:x] !!

Prima este cu mine şi cu colegul meu Ionciii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Era chiar culmea să nu am o poză şi cu Adee :* .

 

 

 

 

 

 

 

 

Eu şi Teeea [:x].

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O altă poză cu mine şi cu Ade în care apare şi Tudor ( undeva prin spate )

 

 

 

 

 

Trebuia să fac o poză şi cu Ale, altfel albumul nu era compleeet .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iar ultima poză, dar nu cea din urmă ( aşa cum se zice ) este cea împreună cu câţiva dintre colegii meeei .

 

 

 

 

 

 

 

Voi reveni în curând cu un nou post [:x] aşa că nu disperaţi :*. Ne mai auzim. Paaa :* !!

Mobilul – Stephen King.

Bună seara :*. Am revenit după multăăă, multăă vreme. Dar ca de obicei, nu vă reţin mult .

În seara asta vreau să vorbesc despre Mobilul - Stephen KING, cartea pe care tocmai am terminat să o citesc, şi sinceră să fiu, nu mă aşteptam să-mi placă în felul în care mi-a plăcut.

Nu vreau să vă dezvălui conţinutul ei, ci vreau să spun că m-a impresionat de-a dreptul. În postarea anterioară am vorbit numai de bine despre John Saul şi am menţionat, că el l-ar putea întrece pe Stephen King. Ei bine, nu spun nu, dar nici da. După cartea asta, m-am decis să-i pun pe amândoi la acelaşi nivel, adică genial !! Cartea Mobilul este înfiorător de umană şi reală, deşi prezintă lucruri care în mod normal un om nici nu le poate concepe. Când am ajuns la ultima pagină, mi s-a tăiat de-a dreptul răsuflarea. Nu pot exprima în cuvinte senzaţia care am avut-o. Surpriza, că se termină cartea. Da. S-a terminat brusc şi foarte ambiguu. De fapt, am rămas mirată. Nu ştiu de ce, dar ultimele cuvinte m-au pus pe gânduri. Am încercat să le găsesc semnificaţia şi legătura cu textul, însă nada. Şi tocmai asta m-a facut să ador cartea. Unii ar spune că este un sfârşit ratat. Pană de idei. Tuturor ni se mai întâmplă. Dar nu e aşa. Cel puţin, din punctul meu de vedere.

Toată cartea e făcută în aşa fel, pe măsură ce o citeşti, să îţi dai seama de animite lucruri. Lucruri care contează cu adevărat. Nu ştiu cum aş putea-o clasifica. Horror nu e în totalitate. Mai de grabă SF apocaliptic.

Acum, fac apel la cei care au citit deja cartea ( şi pentru cei care nu au citit-o le-o recomand cu căldură pentru că garantez că nu e o pierdere de timp ). Vreau păreri despre final şi despre ce credeţi că semnifică ” 30 decembrie 2004 – 17 octombrie 2005, Center Lovell, Maine ” în context cu ultimele pagini.

Chiar şi după vestea despre Sharon, Clay se descurca bine, până ajunse la Te iubesc cu toată Inima mea.Chiar şi atunci ar fi putut face faţă, dacă nu ar fi fost majuscula aceea, I . Sărută semnătura fiului său de doisprezece ani, se uită la avizier cu ochi ce nu mai prezentau încredere – anunţurile se dublau, se triplau, apoi se destrămau complet – şi lăsă să-i scape un strigăt răguşit de durere. Tom şi Jordan se apropiară în goană.

P.S. : Postul despre balul BOBOCILOR [:x] nu cred că îl voi mai face, însă cred că mâine voi posta câteva poze. Oricum am întârziat câteva săptămăni din cauza pozelor şi efectul s-a cam pierdut. Important e că a fost frumos :*. Nb !! Aveţi grjă de voi până data viitoare >:D<.

John Saul.

Oooh! Sincera sa fiu, nu planuiam sa mai scriu INCA un post, insa ma vad nevoita sa o fac.  De vreo ora, sau doua tot citesc pe alte blog-uri si site-uri despre John Saul si observ ca operele lui sunt interpretate, in primul rand, gresit si in al doilea rand, pe baza unor prejudecati fara niciun sens.

Cred ca v-am ametit destul si ar cam trebui sa trec la subiect [:))]. John Saul este nascut pe 25 februarie 1942, a inceput sa scrie, aceasta activitate nefiind cea principala, insa atunci cand a constat ca are talent in scrierea romanelor horror, asta a devenit activitatea de baza. Pana in prezent are 32 de carti scrise, dintre care doar 25 ( aproximativ ) sunt traduse in romana. Tema lui de baza sunt cartile horror, thriller, fantasy ( mai putin ).

Prima lui carte a fost ” Chinuieste-i pe copii ” ( 1977 ) o carte despre care pot sa spun ca m-a captat si am citit-o foarte repede, la fel ca si celelalte carti ale lui, datorita simplului fapt ca este foarte interesanta si te pierzi printre randuri. De fapt, prima carte care am citit-o de John Saul a fost ” Cosmarul “, o carte de asemenea spectaculoasa prin actiunea alerta, dilemele si conflictele personajelor. Cum am ajuns sa citesc aceasta carte? E de fapt o recomandare de la o prietena. Din cauza ca pe atunci ( acum un an si ceva… un an si o luna, cred ) citeam tot ce imi pica in mana si despre care eram asigurata ca este interesant,  am decis sa o citesc. Oricum, nu aveam nimic de pierdut . Cum am mai zis, cartea m-a cucerit si nu am mai putut sa o las din mana, pana nu am terminat-o. Si dupa ce am terminat-o am stiut sigur ca aceasta nu va fi singura carte pe care o voi citi de acest autor.

Urmatoarea carte pe care am citit-o a fost ” Mana dreapta a diavolului ” . In seara asta am gasit pe un site o parere care mie, sincer, mi se pare ca a fost scrisa doar de dragul de a fi scrisa. Aceasta facea referinata la titlu si spunea ca nu e relevant. Mie mi se pare ca e cel mai relevant dintre toate titlurile, fiindca chiar despre ” mana dreapta a diavolului ” vorbeste cartea… binee… nu mana cu cu sens de brat [:))] . Titlul este in perfecta concordanta cu cartea, asa ca nu inteleg de ce unii scriu numai abureli?? [:))] Lipsa de ocupatie, shai? [:>][=))]. Cred ca ar trebui sa isi ocupe timpul cu ceva mai constructiv, in loc sa bata campii [;)].

Am vrut sa las un comentariu, insa oricat as fi incercat, nu am reusit. Am mai gasit si alte pareri foarte “interesante”, de asemenea fara niciun sens [:))]. Cel mai frecvent se spune ca John Saul este “repetitiv” . Mai precis ca toate cartiile lui au acelasi schelet, doar detaliile putin schimbate. Gresit. Am citit 8 dintre cartile lui – ceea ce inseamna ca mi-am format o parere despre ele –  si nu am constatat deloc ca John ar fi “repetitiv” . Aici, respectivul adauga o comparatie gen : ” John Saul merge pe structura cartiilor lui Nicholas Sparks – in sensul ca totul e la fel, numai actiunea schimbata. Pacat! John Saul pare a fi talentat  ” . Chestia asta m-a lasat masca de-a dreptul. John Saul PARE a fi talentaaat?! O chestie mai absurda ca asta nu am mai intalnit [:))].In plus, aduce vorba de Nicholas Sparks.  Si pe el l-am citit ( cam 5 carti, deci cred ca sunt in masura sa imi dau cu parerea ), dar ceea ce a zis e chiar stupid! In primul rand ca John Saul scrie carti HORROR si Nicholas Sparks scrie carti ROMANCE , apoi faptul ca il mai baga si pe Nicholas Sparks in oala asta… mi se pare total deplasat si prostesc. As putea sa mai spun multe, dar cred insa ca nu e necesar.

Din fericire, am gasit si persoane care stiu adevarata valoare a acestor carti, fara sa scrie doar de dragul de ” a avea o parere ” despre o anumita carte. Am sa va citez pe cineva, un baiat, care a spus pe scurt ce eu nu as fi reusit cred ca niciodata sa sintetizez:

” Eu cred ca il intrece pe Stephen King in ceea ce priveste talentul literar. Are o mai mare putere de creionare a personajului si o bogata experienta in  ceea ce priveste analiza psihologica a personajului. Este printre putinii autori de bestselleruri care are face analize psihologice atat de realiste. Personajele sale sunt in mare parte copii chinuiti de parintii lor, copii deosebiti, cu o bogata viata interioara, dar care sunt marginalizati si ridiculizati de colegii lor. Pare un cliseu, dar nu este sau John reuseste sa ascunda asta. Fiecare roman de-al sau este o experienta in sine. Recomand! “

Sper ca nu v-am plictisit cu aceasta postare,  ca nu am jignit pe nimeni, insa acest blog o sa il folosesc mereu pentru a-mi exprima parerile, bune sau rele, in legatura cu orice o sa consider necesar .

E superb ca fiecare sa aiba propriile opinii, insa atunci cand am vazut speculatiile scrise despre John Saul nu m-am putut abtine. Nu imi place sa critic, dar mai bine s-ar fi abtinut de la comentarii, in loc sa scrie numai prostii.Dupa parerea mea, John Saul este un scriitor genial – i se mai spune si maestrul genului horror – care scrie excelent! Ma rog… eu spun asta fiindca sunt in cunostinta de cauza, insa pentru cei care nu au citit nicio carte de-a lui si vor citi aceasta postare, vor avea din nou alte pareri [:))] . Sincer nu prea imi pasa ce-o sa iasa [:))]. Oricum recomand cartile lui !

Lista cartiilor pe care le-am citit:

1. Cosmarul

2.Creatura

3. Mana dreapta a diavolului

4. Se arata furia oarba

5. Vlastarul mintii

6. Prezenta

7.Umbra

8. Chinuieste-i pe copii

“The country would be far better if the population were half as interested in keeping their minds in as good condition as they tried to keep their bodies.”

John Saul ( Black Lightning )

P.S. In schimb, imi place sinceritatea de care dau dovada unii [:>]. Take care!

Visele – la limita imposibilului

VISUL. Aceasta este o temă destul de delicată de care am fost mereu interesată ( și curioasă ). Unii cred că visele nu sunt decât “fantasme”          ( ceva care nu are corespondent în realitate). Atunci de ce visele, uneori, ni se par atât de reale? De curând, am avut un vis care mi s-a părut atât de real încât atunci când m-am trezit mi-a trebuit o vreme să mă dezmeticesc. O explicatie perfectă nu o să gasesc nici eu și nici altcineva pentru ce se întampla atunci când dormim. Cum se formeaza visul. Sau de ce uităm visul imediat ce ne trezim ( după aproximativ 5-10 minute).

Eu am strâns câteva posibile explicatii și curiozităti (de care nici eu nu știam) pentru a prezenta, pe scurt, niște chestiuni generale despre vise.

Din punct de vedere fiziologic, visele se nasc în cortex. Când visele apar, respiratia devine alertă, inima bate mai tare și ochii se miscă sub pleoape. Deși nu a fost încă identificat rolul precis al viselor, se pare că acest proces ne afectează personalitatea, memoria, sentimentele, modul de a gândi și cam tot ceea ce are de a face cu natura umană.

Spre exemplu, atunci când visezi că alergi ( nu neaparat ) și cazi în gol, în realitate tu tresari (mi se intampla frecvent[:))]). Aceasta se întamplă deoarece acel sentiment din vis trebuie să se resimtă într-ul fel sau altul. Pe aceeasi idee sunt și visele care îti fac inima să bată mai tare sau respiratia să fie mai alertă.

Visul este una din cele mai misterioase experiente din viata noastră. De cele mai multe ori, emotia cea mai întâlnită într-un vis este anxietatea. Se întâmplă să avem mai multe emotii negative, decat cele pozitive. Dar nu e neapărat.

Un lucru care încă a ramas un mister este de ce uităm visele. La 5 minute după ce te-ai trezit, ai uitat deja jumătate din visul tau. In 10 minute, 90% din el ti-a disparut din minte. Chstia asta uneori este chiar foarte enervantă ! Desigur că, se mai zice că atunci când te trezesti și privesti pe geam, uiti pe loc visul pe care l-ai avut. E o chestie interesantă, care multora li s-a întamplat. Dar și fără să mă uit pe geam, dimineata eu nu îmi aduc aminte ( de cele mai multe ori ) ce vis am avut. Doar frânturi. Lucrurile mai importante.

O chestie interesantă este urmatoarea.  Intr-un studiu recent, s-a constatat că studentii care au fost treziti înainte să viseze (și totuși au avut 8 ore de odihna) au prezentat probleme de concentrare, halucinatii, nervozitate și semne de psihoză dupa numai 3 zile. Asa că de preferat ar fi sa nu fim întrerupti în timp ce dormim. Punem un mesaj lângă pernă: ” DND! Visez! ” [=))]. Buuun.

De asemenea, visăm doar ce cunoastem. Deși uneori avem impresia că visăm persoane străine,  în realitate nu este asa. Acele persoane le-am văzut cel putin odată în viată noastra. Vedem zilnic sute de oameni, iar creierul nostru îi poate folosi ca personaje în visele noastre. De exemplu, visăm pe cineva care ne urmăreste, sau știu și eu, vrea ceva de la noi. In momentul când ne  trezim avem impresia că acea persoana este necunoscută, dar, cel mai probabil e ca să o fi întalnit cu mult timp  în urmă, și să ne fi rămas în subconstient, astfel că noi nu ne amintim de ea. Totuși, visele chiar au o semnificatie. Chiar dacă ai impresia că visezi un anumit subiect, de fapt e posibil ca visul nici să nu se refere la acel subiect. Adică visele “ne vorbesc” într-un limbaj simbolic foarte profund. Subconstientul tau încearcă să compare visul tău cu ceva din viata ta reala. Ceea ce e o chestie taree [:))].

O ultimă chestie și v-am lăsat [:))]. In timpul somnului esti paralizat. Creierul emană un hormon care paralizează practic tot corpul. Asta pentru a ne impiedica să”trăim” cu adevarat visele, în sensul că să nu ne apucăm de alergat prin casă atunci când visăm că alergăm. Somnambulilor li se intamplă ca organismul lor să nu fie paralizat, tocmai de aceea ei actionează  în timpul visului. Apropo: stiati că în momentul în care sforăim nu visăm?!

Eu.

Bunăăă [>:D<] !! Având în vedere că detalii despre mine nu sunt prea multe, m-am gândit să postez o descriere care, cred eu, mă caracterizează [:))] .

SUNT unică și irepetabilă (ca toate ființele de pe Pământ).

SUNT extrem de încăpățanată.

SUNT în zodia Capricornului (asta spune tot).

SUNT foarte optimistă.

SUNT singură la părinți (de aici dorința de a avea un frate mai mare).

SUNT de cele mai multe ori glumeață, alteori ironică.

SUNT destul de schimbătoare, dar totuși de încredere.

AS VREA să învăț să cânt la chitară.

AS VREA să am un cățeluș (în schimb am un peruș – pentru cine nu știe
un peruș este un papagal, nu un câine  :) ).

PĂSTREZ nu numai amintiri. Mă atașez și de obiecte.

AUD văd, simt. Am toate simțurile funcționale.

ZAMBESC pentru că , deși a trecut vara în curând va veni o alta.

ZAMBESC pentru că viața este așa de imprevizibilă.

ZAMBESC pentru că fiind nevoită să cer, am învățat și să dau.

ZAMBESC pentru că asta este soluția multor probleme.

ZAMBESC pentru că este molipsitor.

ZAMBESC pentru că pot… pentru că nu am nimic de pierdut.

ÎMI PARE RĂU când greșesc.

NU SUNT fițoasă, încrezută, etc.

NICIODATĂ nu știi ce îți aduce ziua de mâine. Nici eu nu știu.

NU ÎMI PLACE să fiu înconjurată de prieteni falși, fățarnici.

NU ÎMI PLACE să fiu jignită atâta timp cât eu nu am facut nimic în acest sens.

NU ÎMI PLACE să fiu mințită.

NU ÎMI PLACE să mă cert (dar dacă sunt într-o asemenea situatie nu ma las mai prejos).

AM NEVOIE de libertate, încredere, atenție și tandrețe.

sună-mă, sună-mă măcar azi !

sunt asa de trist, tu nu tii la mine.

stiam că tu nu poti să tii la mine.

…si construisem un dirijabil de catifea reiată doar pentru tine

…si cldăisem un castel cu giruete de discuri cu Dylan doar pentru tine

…si pavasem autostrăzi de cristal cu amprentele mele doar pentru tine

…si vanasem păuni cu alice de frezii doar pentru tine

…si incepusem să cred că lumea o poti tine-n palmele facute căus

…si că poti să bei din ea pană te saturi si că toată noaptea apoi te vor arde pe gat constelatiile

…si incepusem să sper că voi musca odaăt buzele existentei

…si incepusem să sper că voi scapa de coasa de plexiglas

acum insă e totu-n ruine:

nu te gasesc la telefon si de cinci zile nu mi-ai dat telefon!

imi luasem abonament pe toate liniile din palma ta.

făcusem cabotaj secole-ntregi de-a lungul coastelor tale.

te privisem cum iti faci in oglinda ovală genele, cromozomii.

cum rujezi norii,cum demachiezi soarele, cum dai cu oja pe turle

mâță, gandeste-te:

nu mai esti mică, da-te jos din cartierul cu strazile veștede

nu mai minti,nu te preface si nu mă-nsela.

sunt asa trist, dragostea noastră n-o sa dureze

tu nu tii la mine.

…si construisem un parc bomarzo cu monstri de sulf pentru tine

…si imi vatuisem umerii blocului ca sa par mai impozant pentru tine

…si intinsesem intre avioanele sanitare ghirlande de gura leului

…si cumpărasem un firgider cu aripi de fluture tropical

…si incepusem să cred că pot asana timpul si că pot umbla apoi cu cizme de cauciuc prin albia umedă si goală unde cursese timpul si că pot aduna pestii fantastici care inotaseră in apa timpului, pestii cu scheletul de ace de ceas, cu urechi de fotografiim cu inima de ochi omenesti

si incepusem să sper că voi sparge in dinti cochilia mortii

si incepusem să sper că iti voi vedea pasii, că iti voi auzi pielea

de toate s-a ales praful.

 

ah, sună-mă, sună-mă măcar azi !

( Mircea Cartarescu, sună-mă,

sună-mă măcar azi  )

* Găsit din intamplare .

Glumă

Bunăăă din nou :*

Ce mai faceti ?;;) Am revenit cu o nouă postare pentru a împărtaşi cu voi ceva ce am găsit astăzi la ora de romană. E o poezie… care mie mi s-a părut destul de interesanta. Aşa că m-am gandit să o scriu si pe blog.

ENJOY IT :* !

Plouă soare peste mine
Şi mă udă cu lumină.
Eu în joc stropesc cu soare
Coala zărilor, velină.

Ce-am făcut?! Cum o s-ascund
Pata galbenă, arsura?
Peste tenta de lumină,
Peste zări mă dau de-a dura.

Nu se duce. Ce să fac?
Sufletu-l mototolesc
Şi-l fac cârpă ca să şterg
Soarele copilăresc.

Cârpa sufletului însă
Toată-i îmbibată-n soare,
Şterg mereu şi-n zări lumina
E din ce în ce mai mare.

Zarea aş putea so-nghit
Şi ar fi ascunsă bine,
Dar mi-ar lumina tot trupul
Şi-ar putea ghici oricine.

Ei, şi dacă ar rămâne
Înc-un soare, ce ar fi?
N-o să plângă – nu-i aşa? –
Nimeni dintre noi, copii.

Ana Blandiana, “Glumă II”

C.N.L.R. mate-info :x

Bunaaa :*

Cred ca in ultima vreme am cam neglijat blogul , dar asta s-a intamplat din cauza ca nu am dispus de prea mult timp liber, nu pentru ca nu am vrut .

Sa lasam explicatiile la o parte si sa va povestesc cum a fost prima saptamana de boboceeel : x .

Liceul nu e foarte diferit de generala. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine… totusi e putin diferit . Prima saptamana a fost suuuper (exceptand testele ) fiindca prima saptamana e mereu cea mai tare. Din fericire am niste colegi super-tari cu care ma inteleg foarte bine. Din cate mi-am putut da seama, toti sunt foarte deschisi  si sunt convinsa ca pana intr-a 12-a o sa fim cea mai tare clasa. Suntem 28 in clasa, dintre care 12 fete si 16 baieti. Rezonabil.

Si profesorii cu care vom face acum sunt ok ( cativa dintre ei mi-au predat si in generala, deci in mare ii cunosc ).

In rest, saptamana a fost una buna fara nimic iesit din comun . Daca vom continua asa, cred ca totul o sa fie ok . Sper !

Am sa incerc sa revin cu o alta postare cat mai curand . Pana atunci, bye-bye :*!

Back in bussines :>

Saluuut :* !

Nu cred ca e nevoie sa intreb ce ati mai facut in ultimul timp, fiindca ar fi mult de povestit.

Important e ca dupa o lungaa vreme in care am disparut din peisaj,( pc-ul a avut anumite probleme astfel incat eu nu am putut reveni cu o noua postare fiindca nu pot scrie decat la pc-ul meu ) am revenit proaspata si cu noi idei ( sau cel putin asa sper ) .

In rest, eu nu am facut mai nimic interesant. Am mers la strand, am stat la soare, am innotat (:x), am mai iesit, am luat parte la doua zile de nastere, am asistat la o nunta… chesti cotidiene.

P.S. Afara e un frig de iti ingheata si sangele in venee ! Brrr ! Va las fiindca am nevoie urgent de un ceai cald. Paaa :* .