inspiraţie de 5 secunde.

Sunt zile în care vrei să scrii, dar nu ştii ce. Cum ar fi azi.

Intrii pe blog, cercetezi în amănunt tot ce scrie în Panoul de control sperând că vei găsi ceva. Un subiect pe care să-l dezvolţi şi apoi să-l publici.

Nimic. Eşti cu moralul la pământ. Dintre toate lucrurile de pe planeta asta tu nu găseşti absolut nimic despre care să scrii.

Intrii pe http://www.google.ro şi cauţi „despre ce să scriu pe blog” . Rezultatele căutării tale sunt complet nefolositoare. Şi ziceau că pe internet găseşti totul, gândeşti tu supărat/ă.

Dintr-o dată îţi vine ceva în minte. Te ridici de pe scaun. Faci 8 paşi la dreapta. Te opreşti. Ridici privirea şi te concentrezi timp de câteva secunde la ceea ce vezi în faţă.

 

Şi apoi te decizi. Asta este! despre asta voi scrie azi…

turul camerei.

Ordine-n dezordine.

Jaluzele sunt trase. camera e învăluită într-o lumină difuză. sinistră.

Biroul e plin de lucruri inutile. o brăţară roz care nu-şi găseşte locul. două perechi de cercei uitate de vreme. acuarele Colibri peste cele Pelikan. un plic pe care e mâzgălit ceva cu verde. acetona, telefonul, o cutie cu bomboane mentolate, o sticlă şi un şerveţel folosit.

O carte stă singură pe bibliotecă. pare nouă. lângă ea, un ambalaj de la ciocolată stă să cadă pe jos. dar sigur nu va cădea.

Canapeaua în dungi e şi ea încărcată de lucruri. prosoape. o bluză roşie şi o geacă vişinie. pantalonii negrii plus câteva haine împachetate.

Pantofii stau cuminţi pe jos, când o pungă de cadouri roşie îşi face apariţia ieşind de după un colţ. aşteaptă să fie golită. bluza din interiorul ei a cam deranjat-o în ultima vreme.

O pungă de mandarine stă între câteva manuale. ce combinaţie mai proastă ca asta? se ştie că fructele nu s-au înţeles niciodată cu cărţile de şcoală.

La puţină distanţă de ele, e cel care cântă neobosit. despre casetofon e vorba, doar nu credeai că e un cântăreţ, nu??

În final, ajungem exact de unde am pornit. locul în care îţi petreci probabil majoritatea timpului. locul de unde izvorăsc ideile…


plictis…

Ningee!

la TV nu e nimic interesant.

ies afară doar pentru a merge la xeroxul din Decebal.

e frig. sau poate doar mi se pare.

mai mult decât zăpadă, pe jos e fleşcăială.

multă lume se grăbeşte. unde? nu ştiu. nici nu cred că vreau să aflu.

tot ce fac, fac într-un ritm mai lent. nu mă grăbesc deloc. e vineri.

19:19. ” mă iubeşte! ” gândesc eu.

aceeaşi muzică cântă de 15 minute. şi m-am plictisit.

nu prea am idei. nici inspiraţie. nici chef.

O stare de plictiseală cuprinde oraşul.

gala.

Lumini. emoţii. multă lume.

Sala e plină. scena e goală. momentan. şuşoteli. foşnituri. zgomot.

Se sting becurile. spectacolul începe. muzică de fundal. o atmosferă plăcută.

Dansul  începe. privesc. îmi place.

După o vreme. scot telefonul din buzunar. am multe apeluri nepreluate. nu-mi pasă. mă uit la ceas. timpul s-a scurs repede. insesizabil. privesc în continuare la scenă.

Lumina se stinge de tot. e întuneric. aşteptăm. spectacolul nu s-a terminat. e mai lung şi din ce în ce mai divers. mă cuprinde un sentiment nou. fascinaţie.


ordinary day.

Ceasul sună. e doar 6:35. mai am timp până la 7 fără 10… sau până la fix. să fie totuşi şi 5 minuteee.

Mă trezesc. nu am chef să mă pregătesc de şcoală. e o nebunie! e o oră imposibilă! sunt revoltată, dar pregătirile sunt în desfăşurare.

Mănânc ce-mi pregăteşte mama, starea de spirit îmbunătăţindu-mi-se considerabil. până ce realizez că sunt în întârziere – ca de obicei.

Ajung la şcoală.  mulţi elevi se înghesuie să intre prin spaţiul strâmt care se presupune că e intrarea. pe coridoare profesori şi elevi circulă, fiecare văzându-şi de treaba lui. câţiva elevi stau în uşa clasei lor, privind şi comentând despre alţii. aceleaşi feţe în fiecare dimineaţă. deja devine plictisitor.

În clasă e linişte. sau cel puţin la început. prima oră test. nu e greu. citesc textul ” Ora de istorie „. istorie. îmi amintesc că peste o oră şi jumătate dau test şi la istorie. nu vreau test la istorie. 

Ora de engleză. ne rugăm de profă să ne lase să învăţăm la istorie. oferta ne e ignorată… ca întotdeauna. citim. scriem. pierdem timpul. ora trece.

Pauza-teroare. câţiva fug. ar trebui să fugă mai mulţi. poate aşa, scăpăm de test. nicio şansă. testul e groaznic. nu se poate copia. nu ştiu NIMIC. şi renunţ să mă mai stresez.

Ora de sport e la fel. nimeni nu face sport. ei bine, aproape nimeni. mai mult, stăm pe bancă şi povestim. e ok şi aşa.

Geografia e cea mai liberă oră. primim testele. al meu are 10… unii sunt supăraţi pentru notele mici, dar totul se rezolvă. primim puncte bonus (yeeee!).

Pregătire la română. 10 minute aşteptăm pe coridor. nu ne deranjează. intrăm în clasă.  suntem reţinute la poveşti de  ” musafirul neaşteptat „. ora se termină repede.

Afară plouă. merg grăbită spre casă. urăsc ploaia!