Marţi: vremuri nemaipomenite

îmi amintesc sala întunecată, explicaţiile clare despre trecutul Bistriţei şi ochii care mi se închideau de la lipsa somnului din noaptea anterioară. îmi amintesc cum am ieşit din clasă şi am mers să-mi iau o cafea. aparatul făcea figuri şi nu vroia să-mi accepte bacnota de 1 leu sub nicio formă, lucru care mă indispunea. în final, am tratat cu aparatul într-un mod paşnic şi mi-am obţinut ness-ul mare şi amărui.

am intrat înapoi în sală aşteptând să reînceapă prezentarea. în timp ce-mi terminam cafeaua se terminau şi slide-urile despre Bistriţa. ajunsesem, în sfârşit, la istoria artelor renascentiste. pot spune că prezentarea a fost deosebit de interesantă şi mi-a captat complet atenţia. lucrările lui Leonardo Da Vinci şi Michelangelo se derulau în faţa mea. 

şi eu încă sunt impresionată de modul în care au fost prezentate şi explicate. se pare că arta devine una dintre pasiunile mele.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s